zadarnicie si orgoliu

Reluare ….It’s all right…. to be a little bitty….

http://www.youtube.com/watch?v=Eo2OIUpWznY

“Vezi-ti de treaba ta ! ” , nu se mai poarta . Mai nou , ” vezi-ti de blogul tau  ! ”  ( zis  cu naduf de cineva virtual ) , e noul slogan , adaptat  la secolul XXI .

De mult , oamenii  cand doreau sa comunice  , isi scriau scrisori , note de multumire , invitatii  pe  foi de hartie  si le puneau  in plic , la posta .

Acum  , aproape fiecare are  un blog , un yahoo group , un  paltalk group , un facebook…you name it ! Cei mai  rapizi in comunicare au SMS uri si butoneaza tastatura cu riscul de a  face scurta  la degete .

Ar fi nedrept  daca nu s-ar blogging si de pe IPhone  , ca  Ana sa-i trimeata SMS uri lui Manole :  ” lasa zidul, lasa food ul , fugi , vdm in Spaine ”

………………………………………

Pe la 15 ani  ma  hotarasem sa scriu o carte .

Dupa  multe incercari asupra titlului  , am  abandonat  caci, tata  m-a amenintat   ca-mi ia toate  caietele si foile volante , fiindca  ” stricam  hartia ”  .

Hartia  ca si ouale , faina , zaharul , servetelele  si multe altele nepomenite caci ,  as face o lista  de grocery , trebuiau folosite cu  grije , pe un termen  aleatoriu , in  functie de  congresul care va fi urmat .

(De aici si incrancenarea mea, cand  il vad pe al mic  ca rupe  un metru de papertowel   , isi usuca  degetelele, si-l arunca .)

L-as  pofti sa  reinvete limba  romana , citind congresul paispe , pe fractiuni , zilnic!

Anul care a urmat , am reluat “pasiunea” scrisului .

Acum eram indragostita  , asa ca titlul  si subiectul au  venit usor :  siropoase si proaste .

M-am dezindragostit inainte de  terminarea  capdeoperei . Am citit cu ochi critic  ,over and over again , eliminand pagina dupa pagina pana n-a  ramas decat titlul . Titlul l-am aruncat  la ghena  , de frica congresului care  venea , si sa nu fiu descoperita ca iar am ” stricat hartia” .

Ghena   aceea a vazut   aproape  toate secretele mele . A fost salvarea  tentativelor scriitoricesti , pictoricesti , sculpturicesti , croitoricesti…ce mai , un munte  de  talente… icesti !

A mai urmat o tentativa , cand   am ajuns  constienta de valoarea hartiei .

Mi-am  cristalizat ideile in minte  , cam sase luni .  Erau idei grave , fundamentale . De la infinit la absolut  n-a  ramas nici o piatra neintoarsa , nici o teorie nedesfiintata .

Recenzia  mi-a  facut-o cea mai buna prietena  de atunci care, n-a inteles nimic din zbaterea mea.

Daca  nici ea  n-a inteles nimic , am concluzionat rapid  : ” arta e  zadarnicie si orgoliu ”

Mai bine  vezi-ti de blog  tau, artisto ! ai stricat destula hartie !

Related Articles

• culorile (windwhisperer.wordpress.com)
• Si si! (nodamnblog.wordpress.com)

Read Full Post »

how much I loBe you

 How time  goes by : first thank you card !

summer , winter…

don’t make me call Nana … I can write to her now  , I’m a big girl , 7  !

Read Full Post »

june charm

 

http://www.youtube.com/watch?v=f_LTpbGXi4g

Azi a fost racoare .  O binecuvantare . Mai ales cand verile  se-ntind, levantin, ca un serbet de trandafiri , poti sa te  gasesti intr-o  calatorie racoroasa spre miazanoapte , in jocurile  Aurorei Boreale cu lumina , or sa navighezi spre tarile mirodeniilor, sau ostroavele Antile . Dar  calatoria in marea interioara m-a coplesit mereu . Periplu sentimental cu oprire in portul Charme , unde vin corabiile pline de bunatati  si  noi ! E o placere sa ai  prieteni dragi   in preajma la o  ocazie  speciala…

Asa incepe una din povesti , rostita molcom  la adapostul serii , intr-un loc special .

Ne-am asezat comod in fotoliile trase -n stofa rubinie , de jur imprejurul mesei , acoperite cu fete de masa scrobite  si ne-am adancit in poveste .

Comus , zeul care prezideaza la ospete , ar aparea si el acolo , tocmai cand o salata de  rucola parca atunci culeasa dintre straturile de oleandru , ar veni la masa . Insotirea ierburilor proaspete cu pepene galben , cartof fiert si fasole verde ma facu sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi . Mi-am pus servetul rosu in poala .  Schatzi isi incepuse povestea despre *adevarata Franta*care ,  nu se afla  la indemana  nici laVersailles  nici pe malurile Loirei , ci acolo unde se inmoaie pamantul in mare .

Ascultam  depanarea molcoma a  intamplarii in  timp ce aroma de  sparanghel ucis de tanar in crema , pentru placerile noastre , ma face sa pricep efectul otravurilor lui Marie Antoinette ,atat de apetisante ca nu le puteai resista !  Schatzi  isi mai aprinse o tigara , ceru inca un rand de vin si poposi in Cipru , unde fructul migdalului amarui si melancolic  celebreaza alba nunta cu  pieptul de pui . Nas de vaza si codos de exceptie le fusese bechamelul , datorita caruia unirea se facuse pana la capat , adica pana la incantarea papilelor gustative  ala mesenilor .

Un trandafir inbujorat , de culoarea visinei putrede anunta placerea ce  urma sa vie , interzis de dulce , a desertului .

O placinta cu mere  astepta cuminte  dinaintea noastra . Deasupra ei , o cupola de inghetata cu aer de  baton de vanilie , se topea in zaharul pudra , precum turla  bisericii  in soarele de vara . Alaturi , tarta cu branza .O  foaie in care se rasucisera ceva mascarpone si strugure stafidit, se impreunau de zor cu un pui de lele de sos englezesc , tot numai fructe de padure  care , poposise prin nu stiu ce intimplare , aci, in farfurie . Le gustaram pe toate , asa cum venea din spusele amicului. Fericiti si usor obositi , ca dupa orice calatorie , coboram in strada sa ne plimbam pasii  pe  strazile tacute . Doar picaturile Barcarollei   se sprijineau pe linistea serii .

Cum fuge  timpul , nici macar sarbatoritul n-a observat trecerea in alta decada cu atata charme  si Comus !!!

 http://www.youtube.com/watch?v=NLd_Dt_j8iQ

Read Full Post »

bubbles for mother’s day

Ca sa-navem dubii ! Multumesc A !  mirodeniile  sunt miraculoase 🙂

Cineva de fapt o multime  scria despre cosmeticele favorite . N-am decat unul si se numeste deodorant Favorit, produs de S.C. Farmec S.A Cluj (musai Napoca).

Zice pe tub : *Splendoarea  unei dimineti de vara    (ce l-a  facut ales) intr-un deodorant eficace, cu nota usor citrica, ce asigura protectie si prospetime pentru intreaga zi. A se agita inainte de utilizare !*

Il obtin cu mare dificultate si prin bunavointa fiecarui roman navetist transatlantic posesor al unui centicub suplimentar de valiza .

Crema de fata cumpar o data pe an, de fiecare data alta, fiindca uit ce-am cumparat data trecuta . De obicei o tin sapte opt luni, dupa care ajunge la gunoiul din baie, intr-un puseu de curatenie.

Rouge  nu cumpar, ca mai am unul ramas de la  aniverasre (  aniversarea mea de bunica tanara , da n-as mai pune gura pe el , caci probabil e transmitator de blistere )

Fard n-am curajul sa port, ca uit de el si-l intind pe toata fata.

Cu parfumurile, insa,  e alta poveste, alea-mi plac, mai ales Femme clasic,  si  Fendi.asa rezolv Eu Uniunae Europeana Problema este ca daca amesteci Favoritul cu Fendi , devii o femeie de neuitat.
Mai este un produs minunat, un sapun de muiat picioarele, de la Bath and Body Works, o experienta transcedentala pur si simplu, mai ales dupa o zi de stat in picioare.

Nu stiu cum se cheama dar face multi clabuci si miroase grozav, combinat cu o chocolate cu stafide si o margarita e mai ceva ca extraveralul.

Happy mother’s day !

Read Full Post »

si ne iarta…

Avea 80 de ani, sau 90, or 100.
Greu de ghicit-pentru ca asa face timpul cu unii oameni- ii baga in buzunar si uita de ei.
Mergea ca patinatoarele, fara sa indoaie genunchii .

Poate ca si zambea, desi zambetele sunt greu de vazut cand broboada era cat o patura.

Lumea se dadea d-oparte din  fata ei , asa cum faci  cand vezi oameni nebuni or bolnavi.

Paltonul ducea urme de ceara si de noroi si mirosuri multe – mult mai multe decat  suntem in stare sa recunoastem .

Avea o sacosa in mana si mana avea o manusa – or   era  doar mana – zbarcita-uscat .

A incercat sa urce treptele pana in biserica dar, fara ajutor nu a reusit. A disparut printre oameni,apoi a iesit tinand cateva lumanari aprinse care ii aratau drumul – pe care noi nu-l mai vedem….

Nu stiu daca a aprins si pentru vii ; intotdeauna cei plecati au nevoie de mai multa lumina.

A plecat incet, cautand din ochi -ochii celorlalti.

S-a oprit  langa mine si mi-a spus soptit : -doamna , te rog…

M-am aplecat –  am vrut s-o ajut .

A scos din sacoasa ei o punga innodata la capat. Cu o voce blanda dar ferma -mi-a pus-o in brate .

Coliva, fursecuri , sarmale , mere , paine  si napolitane. Toate de-a valma.

Amestecate . Cum sunt si gandurile noastre cand credem ca suntem fericiti ; dulce – sarat, acrisor , grau -orez , fructe ,  paine….
Am primit punga, am zis ce se cuvenea, si am vrut s-o sprijin .

– Nu-i nevoie ,  pot …

N-am auzit ultimele cuvinte – din biserica , zidurile strigau ce stiau mai bine :
*si ne iarta noua greselile noastre*

Related Articles

• culorile (windwhisperer.wordpress.com)

Read Full Post »