Reluare ….It’s all right…. to be a little bitty….
http://www.youtube.com/watch?v=Eo2OIUpWznY
“Vezi-ti de treaba ta ! ” , nu se mai poarta . Mai nou , ” vezi-ti de blogul tau ! ” ( zis cu naduf de cineva virtual ) , e noul slogan , adaptat la secolul XXI .
De mult , oamenii cand doreau sa comunice , isi scriau scrisori , note de multumire , invitatii pe foi de hartie si le puneau in plic , la posta .
Acum , aproape fiecare are un blog , un yahoo group , un paltalk group , un facebook…you name it ! Cei mai rapizi in comunicare au SMS uri si butoneaza tastatura cu riscul de a face scurta la degete .
Ar fi nedrept daca nu s-ar blogging si de pe IPhone , ca Ana sa-i trimeata SMS uri lui Manole : ” lasa zidul, lasa food ul , fugi , vdm in Spaine ”
………………………………………
Pe la 15 ani ma hotarasem sa scriu o carte .
Dupa multe incercari asupra titlului , am abandonat caci, tata m-a amenintat ca-mi ia toate caietele si foile volante , fiindca ” stricam hartia ” .
Hartia ca si ouale , faina , zaharul , servetelele si multe altele nepomenite caci , as face o lista de grocery , trebuiau folosite cu grije , pe un termen aleatoriu , in functie de congresul care va fi urmat .
(De aici si incrancenarea mea, cand il vad pe al mic ca rupe un metru de papertowel , isi usuca degetelele, si-l arunca .)
L-as pofti sa reinvete limba romana , citind congresul paispe , pe fractiuni , zilnic!
Anul care a urmat , am reluat “pasiunea” scrisului .
Acum eram indragostita , asa ca titlul si subiectul au venit usor : siropoase si proaste .
M-am dezindragostit inainte de terminarea capdeoperei . Am citit cu ochi critic ,over and over again , eliminand pagina dupa pagina pana n-a ramas decat titlul . Titlul l-am aruncat la ghena , de frica congresului care venea , si sa nu fiu descoperita ca iar am ” stricat hartia” .
Ghena aceea a vazut aproape toate secretele mele . A fost salvarea tentativelor scriitoricesti , pictoricesti , sculpturicesti , croitoricesti…ce mai , un munte de talente… icesti !
A mai urmat o tentativa , cand am ajuns constienta de valoarea hartiei .
Mi-am cristalizat ideile in minte , cam sase luni . Erau idei grave , fundamentale . De la infinit la absolut n-a ramas nici o piatra neintoarsa , nici o teorie nedesfiintata .
Recenzia mi-a facut-o cea mai buna prietena de atunci care, n-a inteles nimic din zbaterea mea.
Daca nici ea n-a inteles nimic , am concluzionat rapid : ” arta e zadarnicie si orgoliu ”
Mai bine vezi-ti de blog tau, artisto ! ai stricat destula hartie !
windwhisperer
blue cafe 
norocul virtualului e ca n-are hartie 🙂
eu zic ca inceputul acestei postari e inceputul unui jurnal de bord al unui capitan la carma scriituri, asa ca “mai bine vezi-ti de arta scrierii te prinde de minune si ne incanta si pe noi “
Windy, dar chiar TE ROG sa-ti vezi de blogu’ asta, deal? 🙂
Bonne chance & bonne continuation! You rule…
Imi permit sa adaug ca pentru arta, sentimentul “zadarniciei si orgoliului” poate fi la fel de benefic precum este acela al “ignorantei” pentru stiinta. 😉
Era o anecdota apocrifa atribuita lui Ibsen, legate de una dintre piesele sale, despre care, intr-un interviu acordat inainte de premiera, dumnealui, autorul, ar fi afirmat “Doar eu si Dumnezeu intelegem actiunea acestei piese”, iar dupa premiera (pusa in scena de un regizor la fel de criptic ca si scriitorul), Ibsen ar fi afirmat “Ei bine, acum doar bunul Dumnezeu o mai intelege” 😀
Îl declar postul meu preferat de pe blogul tău/Am zis! 🙂
Superfain
E mai economic si ecologic astfel :))…
Ina,draga mea,imi permit sa intru,in “punta dei piedi”-in varful picioarelor, ca sa nu deranjez,dar ai putea incepe cartea chiar cu aceasta tentativa a ta de a scrie o carte,imi pare un inceput bun si original,nu conteaza cine va citi sau daca cineva va intelege chiar cu riscul sa fie inteleasa doar de D-zeu,merita sa incerci…drum bun!
Valentina :):) ciao bella 🙂 nu deranjezi , intra normal 🙂
Pe varfuri , doar Norma e in stare , acum 🙂
ehh, un moft, mai bine ” impletesc ” hainute acum 🙂
Le inteleg si eu si Dumnezeu !!!
xoxoxo , j.
Uff, iată-ne colege de suferință…sper să descoperi cât mai repede leacul și să ne vedem iar cu blogrollul în căruță 🙂
………………
Mi-a facut placere sa revad postul 🙂
Toate cele bune
Zadarnicie si orgoliu…suna ca doua examene pe care deja le-ai luat. Fiecare cred ca avem o carte…pe care trebuie sa o scriem, mai ales daca stim cum. Si iti spun eu…mie nu mi se pare ca ai risipi hirtia. Ai zis ceva…profund…stai sa vad…ca de la “infinit la absolut n-a ramas nici o piatra neintoarsa”…
Faptul ca putem in limitarea noastra sa descriem asemenea dimensiuni este fantastic. Oare stie furnica ca este o lume dincolo de dimensiunile ei? Dar…noi stim.
Pentru mine scrisul este ce este scarpinatul pentru o mincarime…si musai s-o faci. Indiferent daca scriu pe hirtie igienica…Ok…sint la lucru. si trebuie sa-mi vad de treaba. Dar m-am veselit trecind pe-aci.
Blessings tuturor.
Andi :
am stiut ca ti-a placut 🙂 …bis:)
@ Rodica, welcome , west coast !!
thx 4 stopping by 🙂
la mine a dat rasul….. ” polemizare vs polenizare” 🙂 corect i-as zice ” polentizare “:):)
chiar pe ” igienica”…..nu m-a dus… criza:)
Esti, cred, prea exigenta cu tine insati!…
Ileana, …mi-a trecut …. 🙂
Ha-ha-ha! Hai că mi-ai înseninat seara şi mi-ai spulberat frustrările care mi-ai inundat ziua!
Muuulte caiete am umplut şi io la viaţa mea, e-he-heee!!! Eu le-am aruncat în apa curgătoare cea mai apropiată, sunt o idee mai romantiucă decât tine. Aruncam documentul şi-mi imaginam apoi cum o să-l pescuiască Făt Frumos şi-o să se îndrăgostească iremediabil, plecând în lume cu caietul subţioară să caute autoarea =))
O tempora…. 😀
Frustrările care MI-AU inundat ziua, da? 😛
o tempora,…… doar am fost in Arcadia amandoua 🙂 merita !
mie de scris cărți nu mi-a venit niciodată, m-a ferit Dumnezeu de dezamăgirile de care vorbești =))
n-am fost, probabil nici destul de deșteaptă, nici destul de îndrăgostită nici destul de dezamăgită 😀 tot pe la mi8jloc, așa, ca maimuța printre crengi :))