Feeds:
Posts

Archive for the ‘amintiri’ Category

 

Parca niciodata nu navalesc gandurile , asa ,tumultos , ca inainte de sarbatori. Peste zi m-am uitat la albul-roz gingas al florilor de cires si cred ca ele m-au trimes in ceruri, acolo , pe un nor pufos.

Cand ma uit la un om, nu-i vad religia, il vad pe Dumnezeu creator. Cand un om incepe sa vorbeasca, Dumnezeu ramane sau dispare si incep sa ma vad pe mine, cu idiosincraziile si pacatele mele. Am un munte de idiosincrazii pus ca scut intre mine si restul lumii, l-am construit cu grija, pana m-am trezit singura in spatele lui. Sentimentul de “deja vu” in raporturile cu altii incepe sa se repete tot mai des, ca intr-un final sa fiu prinsa intr-un sablon de piatra…. fosilizarea prin necredinta. Mi-am plans de mila de multe ori dar de cate ori am plans din dragoste de Dumnezeu ? O data, o singura data cu adevarat, in Saptamina Mare de-acum patruzeci si…. de ani.

Peste noapte, dupa atatia ani, am avut timp sa ma uit la cer pana m-au usturat ochii.

E o luna stralucitoare de Eminescu si o liniste greiereasca de Toparceanu. Si deasupra, sus de tot, o luminita miscatoare, ca-n vremurile bune. Parca se simte si mirosul sarat al marii, papornita de plaja e in holul de la intrare iar pe masa din bucatarie ispiteste un castron unsuros de guvizi. Vreau sa ma fac mare, vreau sa am si eu o pereche de blugi de-adevaratelea, vreau sa vad lumea….

HPIM1853

Zilele acestea o sa-mi fac timp sa revad filmul lui Zeffirelli, Jesus from Nazareth, ( Rodica,nu , nu pentru Robert – si sa nu zici ca nu crezi in coincidente) http://www.rottentomatoes.com/m/jesus_of_nazareth/ o surpriza pentru unii si un test pentru prieteni.
Juniorii s-au obisnuit cu absenta televizorului, au acces limitat la computer si nelimitat la gradina din spatele casei.

Adultii ofteaza uneori dupa cate un serial prost si lacrimogen dar se recupereaza repede cu un ceai aromat si o conversatie patimasa.

Despre conversatiile cu cei de alte religii : discutam orice, numai NU religie. Problemele teologice subtile sint pentru a fi dezbatute si lamurite or de patriarhi or de profesorii de specialitate, nu ?!? – Nu de mine care zic un Tatal Nostru si-un Doamne Ajuta si-am ostenit.

Exista lucruri despre care nu vreau sa am nici o parere pentru ca fie mi-e lene, fie mi-e frica… fie mai am o reminiscenta de bun-simt.

Daca sunt provocata si simt ca mi se innoreaza sufletul, plec. M-as lupta cu altul dar, lupta cu mine imi ia tot timpul.
Nu exista incheiere fericita in replicile nesfarsite, lamuririle nelamuresc si mai mult, scuzele ofenseaza si mai tare, discutiile astea sunt ca nisipurile miscatoare : cu cat zici mai mult, cu atat te scufunzi mai repede.

De aceea tai coada pisicii repede, ca Hagi Tudose. Cu hubby discut dar cand ma infierbint,or se bat pisicile,or da cafeaua in foc sau mi-aduc aminte ca n-avem *ceva* si-l trimit la cumparaturi.

In felul acesta obtin ultimul cuvint ,cu *viclesug* femeiesc si lupta minima

Advertisements

Read Full Post »

Raluco, ” bine ai revenit in cea mai frumoasa tara din lume ”

 

Să vă utați diseară la film, la 18.30 dau pe TVR „Brașov 1987. 2 ani prea devreme”, documentarul despre revolta muncitorilor. Taximetristul e îmbrăcat în șubă, din spate arată ca un Lenin în palton, tăiat de pe soclu și mutat pe scaunul din față al unui logan. Are o voce mică, pe care o scoate […]

via Muncitorii arestați trebuie să moară — feher

Read Full Post »

*Of all God’s creatures there is only one that cannot be made the slave of the leash. That one is the cat. If man could be crossed with the cat, it would improve man, but it would deteriorate the cat.* — Mark Twain

P1010094.JPG

Cine se scoala de diminineata, n-ajunge departe, credeti-ma, ajunge doar un etaj mai jos, adica in bucatarie. Orbecaind,umple ceainicul cu apa , aprinde aragazu’ tranteste fluericiul ala pe foc siiii
Tarandu-mi lenea spre usa , o deschid larg , sa-mi racoreasc fata si ochii in cenusiul zilei ,   asa ca mine, dimineata, fara make up.
Incep sa ghicest dexteritatea aruncatorului de ziare: daca nu-l vad imediat in driveway, precis e printre flori or boscheti . Dreapta or stanga.?!

Na, asa ne trebuie , daca am ramas ultimii ramoliti din * cul de sac* ce-si vor stirile citite si mirosind inca a cerneala tiparului de noapte . ( Suntem  singurii care  mai prim ziarul asa- ce necaz pe aruncatorul-sofer la 5 am, doar pentru o casa )
Daca-mi mai jumuleste multe flori , o sa-l reclam, ( l-am) sa fie trimes la reciclarea de tras la tinta …. Precis imi dau o rata si mai mica , ( mi-au ) doar sa scape de ramolitii aia reclamagii .
Ei , in timp ce-mi gasesc tabietul de *Washington P(R)ost*, revin in casa, unde ma fluiera de zor ceainicul, ( singurul care mai fluiera dupa mine ) gata sa trezeasca toti vecinii.
In ziua aia cenusie , ca mine ,am simtit eu o mangaiere pe picior, ala din dreapta , si mi-am zis ca-s poalele halatului, na, ce altceva.
Rasnesc cafeaua , ( only bobe) o pun in presser, toarn apa fiarta peste si gata deschizatorul de ochi, arome si rutina de fiecare dimineata . Sta cateva minute, si eu , timp in care-mi asez lenea in fotoliu si dau sa citesc , normal , vremea ….
Deodata observ ca am companie , nu orice or oricine. O vulpe, vulpe toamna roscata.
Na , belea , asta a fost mangaierea pe picior…ptiuuuu, sper sa nu atace , daca are raby, ca purecii precis ii plimba agale.

Pun repede ochelarii ,care nu-s la indemana -cum stie tot omul- ci la in-de-gat, fiind agatati permanent de gat. Si ce sa vezi , vulpea nu-i decat un cotosman mare si bland care sta si se mira si el de agitatia mea lenevoasa.
Habar n-am de unde vine si ce poveste are caci, aici in satul meu , animalele domestice nu umbla brambura pe strazi si se strecoara in casele omului.
Mai incolo am aflat ca vizita trei vecini.
Saracul , era ranit , avea sange pe blana si zic sa-i dau primul ajutor . Il iau in brate , sta put, si hai la baie, in chiuveta mare .

Aici aplic ce stiam din copilarie cand, adunam toate , ehh, exagerez, aproape toate, matele pricajite pe care le spalam, le deparazitam , pana ce am fost ameninta  de maman ca ma desmosteneste daca….bla, bla  bla.

Le bagam in apa calduta cu shampoon, iar purecii se ridicau la suprafata apei, ( de fapt sareau )se inecau si spalam si lighioana.
De data aceasta, insa, sangele vazut nu era o rana ci o capuse explodata….yuukkk.

Repede manusi si cautat * vulpea cotoi* de paraziti cu penseta.
Huh, mi-a luat ceva timp dar, i-a placut in apa.

Curat, mirosind frumos, uscat partial, in prosop ( ce a ramas al lui ) si-a scuturat corpul mare si roscat , a dat o raita prin dormitoare , a coborat imperial si s-a asezat pe treapta unde deja batea soarele. Umplea toata treapta.

P1010024.JPG

Acela a ramas locul lui, cativa ani buni . Ani in care ne vizita in aceeas maniera; lovit,sfasiat pe urechi, cu ciulini in blana. Il spalam , il hraneam se odihnea toata ziua si seara se proptea langa usa. I-o deschideam si dus era cateva zile.

O data mi-a adus chiar un cadou , un robin killarit, mi l-a lasat  la picioare , mandru.
Ceilalti vecini doar il hraneau ; nu indrazneau sa-l ia in brate . De spalat , nici atat

La noi era SPA. Cativa ani , pana cand n-a mai vizitat pe nimeni…
Raspundea la Sharky .

Read Full Post »

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

I sill remember your first gesture….

Nu ne-am intors in locul acesta  unde a inceput povestea . Te stiam inainte sa te cunosc . Asa cum se  cunoaste la nevoie prietenul  . Da , o comoara , Schatzi .

Ne-am petrecut pe peron , dar fesul tau striga privind  peste oameni : * n-aude, n-a vede* , cum zicea bunica Delia * luft inspector*.

Si trenul a pornit .

O hurducaiala  te-a impiedicat in  ochii mei verzi ce priveau  cuminti drumul catre Varful cu Dor  .

Am gasit poesie  in vantul ce se incapatana sa ne intoarca, atunci cand mi-ai  intins mana . Am  ancorat-o  cu nadejdea necunoscuta de val , nestiuta de gesturi , negandita de frig , indaratul  zilelor cu soare , a zilelor cu nori , a zilelor cu ploaie , a zilelor cu  curcubee …. .

Ce vor  sa spuna orele, zilele , lunile  , anii ?!  un 27 ramas in trenul  de sambata  pentru totdeauna  .

Din  capul  nostru zboara , inca , intrebari ce  trec o vale-adanca ,pana la peretele intunecat al lumii  si , tulbure , ne-aduce ecoul lenes al vorbelor pe  care le-am  rostit .

Am dat cu inimile noastre de pamant si , spre disperarea poetilor  , din ele n-a  mai ramas nimic , or totul.

De atunci am inceput sa  gasesc poesie chiar si in scarile rulante de la metro .

Ieri am trecut pe langa o banca in parc  unde  se sarutau  cu naturalete doi tineri . Ei s-au oprit incurcati , noi le-am spus sa continue .

Apoi am  ajuns acasa , am vazut ca este 27, si am scris la blog, total nepoetic , aceasta tentativa de amintire , puncte , puncte  , autentic.  Am inteles de ce  bunica iti zicea * luft inspector *….

…surroundings now a little blurr…

Evident , ca  nu doar la mine in casa Max Richter a recompus * Anotinpurile * , iar eu , de la minutul 6:33 am incetat sa mai respir .

Read Full Post »

409611_480886575255946_1438715379_n

De la mine, doar amintiri marcate de inceperea clasei cantand imnul rusesc. Ca dupa 8 ani de  rusa tot ce mi-a ramas a fost tragerea biletului norocos la examen ( da , am fost ultima generatie care dadea examene la 7  materii ) la sfarsit de 7 clase  si tot atatea la bac – iar daca urmasesi umanu ‘, firesc la rusa, l-am tras la bilet pe * Anthon Pavlovici Chehov,care … radilsia na Beregu Azovscoe Moria . Si cu  atata rusa am cam  ramas.

Apoi , m-au  fascinat declaratiile rusilor *care  au  cea mai romantica si melodioasa limba din lume “, iar mie imi pacanea in  urechi doar * kakaia  – pisaia si izmenitsia*…

Si iata cum m-am  *razbunat * sincer , cu  malitiozitatea care-mi umfla obrajii de muuulti ani  :

* Intr-un drum spre un  * renaissance festival* in satul meu , oprim sa luam gas  si , intindem pe  hoodul truck ului  harta statala ( care era cat un steag – nu se inventase GPS si smart phone ) sa ne orientam . Cand, deodata se  apropie de noi , venind  din fata,  ( deci vedere integrala) un tip, nici prea -prea , nici foarte -foarte , dar cu un zambet lat si vesel ,asa, de weekend,cu o agenda in mana , masaura aia classica , stiti voi , A4.  Deschide gura  zicand,( nu hi ,nu hello , please or alte fleacuri de astea care pe mine ma pun 1-2  in*attack mood *)  cu acel *I* moale inconfundabil  urechilor celei care n-a   reusit sa se imprieteneasca cu materiea obligatorie ,din care  au ramas   doar marii scriitori , imnul si….stiti voi .

*- stiti,  am o harta mai mica si nu pot vedea bine …..*

oops, greierasul de pe umarul drept( al cu bretelute si fundite) ,a inceput sa topaie si impingea vorbele spre iesire cu  bucuria platilor din  acei*100 de ani de singuratate* ;

*- Da, stim, harta  dumneavoastra e   mult mai mica  acum …*.

Zambetul lataret  s-a ingustat , ochii s-au holbat rotund , gura  a dat sa termine :* da de unde…??* si s-a  grabit sa plece in pas saltat .   Precis o fi gasit  pe altcineva sa-l orienteze. Nu Roman .  Eu insa mi-am castigat rasboiul 🙂 “

oh ,cat pe ce sa uit ( poate nu  ti-e strain )  acel 1980 hockey game la  winter Olympic….unde de 6 ani rusii adunau cu zdrahoni profesionisti doar goldul , sa vezi na belea ,niste amatori de pusti americani ,I-au batut intr-un sfarsit ,asa, la un floc de contesa ,si -au turnat gas in cold war ul care incepea sa se incalzeasca. Atunci am zarit  prima data luminita de la capatul…

…..Da, *ce nu te omoara,te intereste* sa nu uiti , sa nu se mai repete …

thx Feher, dar am avut asa, un urge….

Ce nu te omoară, te întărește

A fost în piață taximetristul. A protestat, futu-i în gură de mafioți, “dar doamnă, nu e cum vrem noi, e cum vrea ăia puternici, occidentu, rușii, mă-nțelegeți?” Nu-l înțeleg. “Păi doamnă, la revoluție au ieșit mai puțini oameni decât acum, mult mai puțini și tot a căzut regimu și l-au împușcat pe Ceaușescu, deci a […]

via Ce nu te omoară, te întărește — feher

Read Full Post »

Două generaţii de rafting

Stând pe  buza de  sud a Grand Canyon-ului, cei cinci, doi adulţi, doi fraţi şi o verişoară aduc cu o reclamă a unei conspiraţii.

Nicicând n-ai vazut un grup mai nefericit.

Fata e bosumflată căci, la 4 dimineaţa, nu dorea să fie acolo, băieţii se înghiontesc – unul s-a uitat nuştiucum la celălalt, bărbatul nu-şi poate imagina cum o să supravieţuiască trei zile doar într-o pereche de dockers, o vestă şi o pereche de sneakers, iar eu sunt furioasă că nici unul nu a ascultat să aducă ghete de căţărat/coborât care să-i ţină vreme de opt mile pe o cărare abruptă, cu pietre tăioase, ce le vor sfâşia încălţările, asta dacă nu se vor sfasia ei mai repede şi-şi vor rupe nu talpile ci  oasele. ,

Într-un sfârşit am atins locul de unde începe adevărata aventură.

Fetele s-au destins, oboseala şi frica au dispărut.

Mirajul râului Colorado şerpuieşte ca un şal în Canyon, printre roci ce-şi schimbă culoarea purpurie de dimineaţa în aurie la apusul soarelui, şi te înconjoară cu linişte şi mister, lăsându-ţi o experienţă de neuitat.

http://www.galenfrysinger.com/arizona_grand_canyon.htm

O dată pluteşti lin, mai apoi te azvârle într-o învolburare cu roci, udându-te ca un duş natural şi răcoros. Uneori îţi iese în cale un bolovan încins de soare – peste care  fierbe apa; alteori auzi un vultur ce-şi poartă umbra prin giganticul ecou.

Câteodată simţi vântul – ce descoperă straturi de roci din timpuri glaciare – ca pe o incantaţie a indienilor Hopi.

Alteori opreşti şi explorezi o cascadă ori întâlneşti o caravană de măgari ducându-i pe cei care n-au avut curaj în picioarele lor încălţate subţire, ca de vară .

În faţa măreţiei naturii, cele două generaţii ajung la un punct comun, distanţa dintre ele se şterge, supărările de la plecare sunt uitate.

Oamenii nu sunt niciodată prea tineri ori prea bătrâni ca să călătorească, să se aventureze, să se bucure – oriunde s-ar afla.

Read Full Post »

olivia-summer-001

Toti stim ce aniversam la 4 Iulie ,dar nu toti stim cum este acest picnic autentic, pana ce salata de cartofi tinuta cinci ore in soarele de july ,nu devine *food poisoning* cu bacterii ce pot fi vazute cu ochiul liber .

Dar sa nu exageram cu spaimele si sa uitam de- our Founding Fathers – George Washington, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson,  Barack Obama , Marco Rubio si Tony Bennett -cand au aterizat la Plymouth Rock. Si mai nou  mr. Trump.  Acesta  n-a  aterizat , s-a nascut si crescut in Queens, New York  ( mai grozav 😉 )

#1 – Cand tu aterizezi *onest , sarac si fericit in America* , nu la Plymouth,ci la  alte airport uri , e un *must* sa vezi macar o data in viata   aceasta  sarbatoare  in capitala lumii,Washington DC .

Asa  am facut si noi ,  cu indrumarea  sincera  si cu ea , prietena noastra Shirley, pe vremea imemoriala cand ,  acolo , acolo la Obelisc ul din Mall se bea  bere  pana  cadea seara si incepeau  artificiile , daca nu cadeai  tu  din cauza de caldura .

Atunci am declarat ca  a fost prima si ultima  data a  acestei  aventuri . Dar se vede ca am  jurat  stramb  caci, am  mai ajuns acolo in July , nu ca  am vrut noi , dar toti amicii care  ne-au  vizitat in July- aveau in  agenda  acest * must*.

In  anii fara *must*am invatat  despre picnicul adevarat  de 4th of July care e si el un… huh…

#2-  picnicu’autentic  incepe cu planificarea menu ul . Revistele ne  coplesesc cu retete usoare  de vara si cu Martha Stewart care  stie sa  faca de toate -chiar si decoratii  din oasele de peste ramase de la  picnic ul trecut .

Dar si fara  indrumarile  ei, acest picnic * must to have* traditionalul *hotdog* care, de cele mai multe ori e usor carbonizat -si hamburger care, de cele mai multe ori e usor  crud , iar  daca incerci sa-l mananci , precis cade in cazul  fericit in farfuria de  carton si de aici in iarba , fericind  the dog ..

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

#3 -Barbatii , in aceasta zi , sunt in control  cu  gratarul caci , doar ei sunt cunoscatorii  -*stiucum*- ai  acestei  complicate si complexe masinarii . Dar masinaria , adica  gratarul , nu este  autentic decat daca e construit barbateste:

4% otel resistent la   rugina  ;

58% rugina  ;

23% arsura de la picnic urile trecute    de fapt arsura tine  gratarul  sa nu cada  

15 %  paianjeni .

Daca gratarul functioneaza  cu carbune ,*stiucum*  aprinde focul  devreme nu mai tarziu de 7 Aprile  caci ,in acord cu regulile de protectie ale  consumatorilor, acest carbune  este un  mineral care  nu arde .

In  timp ce se incearca aprinderea  carbunelui  , paianjenii se  trag putin indarat  , privindu-l pe * stiucum* – si chicotind pe  limba lor , isi plesnesc  cei 8 genunchi  cu amuzament peienjenesc .

Acesta-i motivul pentru care  multi  * stiucum * aleg un gratar modern ,cu butelie cu gaz , care porneste la o apasare de buton si face o flacara ce arde perfect. Perfect  pana in momentul in care incepe sa puna pe gratar hotdogs or hamburgers , timp in care  gazul din butelie se  termina cu un…pfffssss  al eternului obstesc .

#4 -In timp ce * stiucum* adreseaza cuvinte originale gratarului , femeile au idei  autentice  ca : sa facem inghetata de casa .

Pentru asta  e nevoie de o masinarie veche , speciala , ce o  gasesti  numai la un antique store pentru suma modica  de  $ 1.875.

Tot ce trebuie sa  faci e sa pui ingredientele si incepi sa  amesteci . Si amesteci , si amesteci, si iar amesteci , si orice  fel de ingrediente   pui  si   iar amesteci  nu  se intampla  nimic caci , savantii in inghetata   doar te-au avertizat ca : inghetata se face prin inghetare , nu prin amestecare , de unde-i vine  si numele .

Asa realizezi de ce strabunii americani au ajuns la * marea depresie*-incercand  sa  faca inghetata de 4 Iulie.

#5 Cand  copiii  s-au plictist asteptand sa apara inghetat de casa, cam 25 secunde  este momentul sa incepem un joc traditional de 4 Iulie ca : alergatu’ cu sacul . Tot ce ai nevoie, cativa saci  ,pe care -i gasesti in catalogul *J.Peterman* , pentru modica suma de $227,50 , unul . Incepi sa deslipesti copiii de pe  jocurile electronice or phone , le explici regulile  si  zici : START .

Nici nu incepe bine * fugitulcusacul* cand  primii rostogoliti ,fug inapoi la  jocurile electronice …..

 

#6 – Ora noua a sosit …. arificiile s-au pornit . Le-a  cumparat *stiucum* de la vanzatorii ambulanti ce-si aloca cei mai multi bani pe tattoo nu pe higiena .(.dar nu-i treaba mea ) din DC ,caci mai departe sunt interzise .

Se  aprinde fitilu , dar  si el e rezistent la flacara , pana se recurge la  acel aprinzator elecrtic , ca  o flacara olimpica in  miniatura .Scanteieste , fitileste, titileste  si  nu porneste . Dupa incercari repetate , aproape de renuntare , ceva fumega ,scanteiaza si partie cu doua trei sclipiri si ffffssss…..

#7- Noroc  cu adevaratul spectacol pirotehnic  al orasului care lumineaza cerul , vizibil de la *Gradina lu’ Ion*, unde ne intalnim de multi ani la rand ,unde sincer apreciem cuvintele din *The Star-Spangled Banner*scris de  Francis Scott Key in cinstea primului BBQ ,picnic national al  Americii .

La Multi Ani , America  !!!!

Read Full Post »

Older Posts »

The Vintage Contessa

It is a tantalizing array of frou-frou and advance stages of decay.

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

ellenlunney

Gather Food, Flowers & Friends

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

politicstand.com

Puterea noastra sta in cuvinte!

Adrian Georgescu

Scriu iute și piperat

Julie & Dean: Two Fat Americans

Eating & Drinking Our Way Around The World (While doing some other fun things too!)

Blog de Draga Sbiera

poésie comme vérité universelle

tineri pentru tineri

scrieți, citiți, râdeți, plângeți, săriți în pat și apoi râdeți și mai tare, timpul și așa trece.

The V Life

C'est la V

existence !

blog de philosophie imprévisible, dir. Jean-Paul Galibert

Simplu

Despre banalități

Copacul din pădure

Blog social comun