Feeds:
Posts

Archive for the ‘vedere de pe deck’ Category


Fiti gata sa dansati goi pusca in strada caci ,s-a descoperit , in sfarsit, ceva ce omenirea visa de mult si nu credea ca s-ar fi putut intampla in viata asta.

O compilatie intre ce am citit si ce-mi trece mie prin cap….

Da, avem in sfarsit un broscoi care leviteaza.

Nu inventenz nimic . Scrie la stiri . Niste cercetatori , nu de oricare ci British si Dutch * have succeeded in floating a frog in air* , intelegeti , da?! au reusit sa faca o broasca sa pluteasca in aer . WOW. Ei au realizat acest fenomen folosind magnetismul.

Ce-mi mai amintesc eu de la clasele de fizica , este ca magnetismul este o forta puternica ce atrage diverse * chestii* pe frigider.

Magnetismul este unul din cele sase forte fundamentale ale universului , celelalte cinci fiind : gravitatia, banda adeziva, vaicaritul , comanda de TV si forta care trage cainele in lesa cand il scoti la plimbare si nu raspunde la nici o comanda .

Tot din descriere aflu ca acel camp magnetic , de a facut broscoiul sa leviteze , era * a million times stronger than that of the Earth*- Intelegeti ca si mine??! , da, …era de un milion de ori mai puternic decat cel al pamantului si broasca nu dadea niciun semn ca ar deranja-o. Ba chiar se parea ca-i placea sa pluteasca in acel cilindru . Dublu WOW .

Nu-s cercetatoare ,dar la *showed no signs of distress*, ochii mi s-au facut ca la broasca.( si mi-a amintit de experienta la biologie cu broasca si electrodul ce facea sa zvacneasca piciorul broastei ,iar eu , viteaza, inchideam ochii de spaima )
Este o broasca , ce se asteptau acei cercetatori sa vada , auda ?? Sigur nu arata emotie , ce ar fi trebuit sa faca broscoiul ? doar are o expresie faciala ca a lui Kermit, or ca Jean- Claude-Van- Damme ( or pe acolo) cand se bate cu dusmanii.

Ce sa fi facut saracul broscoi ? sa planga ? sa sara din acel cilindru inchis direct pe taste si sa apara pe screen * OaaaK, Ma Dooooare *??

Nu , nu stiu ce simtea acea broasca, de aceea sunt sceptica .Nu trebuie experimentat pe nici o vietuitoare , mica or mare.

Sa se calculeze pana la extrem. Abia atunci, poate, levitatia magnetica este sigura si nedaunatoare.

Iar mie imi trec prin cap aplicatii fantastice in lumea reala. Sigur , cu ideile mele, lumea ar fi un loc mai bun :

Prima idee : sa scoti copiii din pat, dimineata, sa ajunga in timp la scoala .
Se stie doar ca atractia dintre pat si copil este de 75 de ori mai mare decat gravitatia .

Multi parinti incearca sa depaseasca aceasta forta cu batai in usa, strigand amenintari ineficiente ca : O sa intarzii la scoala , o sa fi pedepsit…..
Asta e o premisa idioata din start caci,ce copil isi doreste sa stea pe un scaun tare in clasa si sa rezolve de cate ori 7 intra in 56 ; normal copilul prefera patul .

Cum ar fi ca la 6:30 am, sa apesi un buton ce activeaza un magnetism gigantic sub patul copilului si-l leviteaza impreuna cu orice broasca s-ar intampla sa fie lang el.
In loc sa-ti irosesti timpul strigand* o sa intarzii la scoala* , o sa-l irosesti strigand* nu mai mazgali tavanul*.

Ufff, nu-i grozava ideea , poate a doua :

Sa te impaci cu oamenii care tin locuri ocupate ,pentru persoane inexistente in acel moment, la film , la stadion , in airport in restaurant, punand o sacosa or un * ceva* pe un loc neocupat.
Asa, ideea mea ar fi sa existe un monitor, cam, (doar sunt peste tot) care sa observe acesti * tinlocul * si sa activeze levitatia acelei persoane cu sacose  cu tot si acel * ceva* , asa cum pleaca o torpila dintr-un submarin Posseidon ( am vazut eu intr-un film)

Asta ar fi si eficient si comic.

Doua pasari cu o piatra .

Alta idee ce-mi trece prin cap ar inbunatati calitatea sistemului medical . Ce Obama , ce Trump ?! EU .

La recenta vizita anuala la doc, pe care eu o fac o data la sapte ani, asistenta ma cantarea, am fost socata de cresterea fortei gravitationale a pamantului , din 1990 . Cred ca ar fi necesara o forta levitationara magnetica enorma , sa compenseze cresterea gravitationala a pacientei .

Sunt sigura ca as mai putea gasi cateva idei practice a levitatiei magnetice , dar trebuie sa plec . A trecut ora de lunch si ca o persoana responsabila a acestui camp magnetic al Pamantului ,sunt intr-o atractie puternica spre…frigider .

Read Full Post »

*Of all God’s creatures there is only one that cannot be made the slave of the leash. That one is the cat. If man could be crossed with the cat, it would improve man, but it would deteriorate the cat.* — Mark Twain

P1010094.JPG

Cine se scoala de diminineata, n-ajunge departe, credeti-ma, ajunge doar un etaj mai jos, adica in bucatarie. Orbecaind,umple ceainicul cu apa , aprinde aragazu’ tranteste fluericiul ala pe foc siiii
Tarandu-mi lenea spre usa , o deschid larg , sa-mi racoreasc fata si ochii in cenusiul zilei ,   asa ca mine, dimineata, fara make up.
Incep sa ghicest dexteritatea aruncatorului de ziare: daca nu-l vad imediat in driveway, precis e printre flori or boscheti . Dreapta or stanga.?!

Na, asa ne trebuie , daca am ramas ultimii ramoliti din * cul de sac* ce-si vor stirile citite si mirosind inca a cerneala tiparului de noapte . ( Suntem  singurii care  mai prim ziarul asa- ce necaz pe aruncatorul-sofer la 5 am, doar pentru o casa )
Daca-mi mai jumuleste multe flori , o sa-l reclam, ( l-am) sa fie trimes la reciclarea de tras la tinta …. Precis imi dau o rata si mai mica , ( mi-au ) doar sa scape de ramolitii aia reclamagii .
Ei , in timp ce-mi gasesc tabietul de *Washington P(R)ost*, revin in casa, unde ma fluiera de zor ceainicul, ( singurul care mai fluiera dupa mine ) gata sa trezeasca toti vecinii.
In ziua aia cenusie , ca mine ,am simtit eu o mangaiere pe picior, ala din dreapta , si mi-am zis ca-s poalele halatului, na, ce altceva.
Rasnesc cafeaua , ( only bobe) o pun in presser, toarn apa fiarta peste si gata deschizatorul de ochi, arome si rutina de fiecare dimineata . Sta cateva minute, si eu , timp in care-mi asez lenea in fotoliu si dau sa citesc , normal , vremea ….
Deodata observ ca am companie , nu orice or oricine. O vulpe, vulpe toamna roscata.
Na , belea , asta a fost mangaierea pe picior…ptiuuuu, sper sa nu atace , daca are raby, ca purecii precis ii plimba agale.

Pun repede ochelarii ,care nu-s la indemana -cum stie tot omul- ci la in-de-gat, fiind agatati permanent de gat. Si ce sa vezi , vulpea nu-i decat un cotosman mare si bland care sta si se mira si el de agitatia mea lenevoasa.
Habar n-am de unde vine si ce poveste are caci, aici in satul meu , animalele domestice nu umbla brambura pe strazi si se strecoara in casele omului.
Mai incolo am aflat ca vizita trei vecini.
Saracul , era ranit , avea sange pe blana si zic sa-i dau primul ajutor . Il iau in brate , sta put, si hai la baie, in chiuveta mare .

Aici aplic ce stiam din copilarie cand, adunam toate , ehh, exagerez, aproape toate, matele pricajite pe care le spalam, le deparazitam , pana ma ameninta maman ca ma desmosteneste daca….bla, bla  bla.

Le bagam in apa calduta cu shampoon, iar purecii se ridicau la suprafata apei, ( de fapt sareau )se inecau si spalam si lighioana.
De data aceasta, insa, sangele vazut nu era o rana ci o capuse explodata….yuukkk.

Repede manusi si cautat * vulpea cotoi* de paraziti cu penseta.
Huh, mi-a luat ceva timp dar, i-a placut in apa.

Curat, mirosind frumos, uscat partial, in prosop ( ce a ramas al lui ) si-a scuturat corpul mare si roscat , a dat o raita prin dormitoare , a coborat imperial si s-a asezat pe treapta unde deja batea soarele. Umplea toata treapta.

P1010024.JPG

Acela a ramas locul lui, cativa ani buni . Ani in care ne vizita in aceeas maniera; lovit,sfasiat pe urechi, cu ciulini in blana. Il spalam , il hraneam se odihnea toata ziua si seara se proptea langa usa. I-o deschideam si dus era cateva zile.

O data mi-a adus chiar un cadou , un robin killarit, mi l-a lasat  la picioare , mandru.
Ceilalti vecini doar il hraneau ; nu indrazneau sa-l ia in brate . De spalat , nici atat

La noi era SPA. Cativa ani , pana cand n-a mai vizitat pe nimeni…
Raspundea la Sharky .

Read Full Post »

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
<img src="

Sunt un copac batran , scorburos dar inca falnic .Am mai multa viata in mine, acum , decat pe vremea cand eram ramurica de mar paduret.Am ramas doar paduret , asa, sa sperii oamenii.

Primavara , ocrotesc joaca si cantecul pasarilor ; vara , la umbra mea se odihnesc drumetii ; toamna ma imbrac in cele mai frumoase vesminte si ma zgribulesc pana ce si ultimii locatari pleaca .
Uneori, pleaca si nu se mai intorc . Cred ca i-am speriat cand mi-am scuturat crengile.
Dar nu-mi pare rau,ma fac doar nostalgic caci ,raman mereu cei ce ma iubesc .

De ceva vreme , prin scorbura cotloanelor mele , se plimba o veverita or mai bine zis topaie .(cum ar zice Indy) . E doar un ghem roscat or gri or negru. Are multe surate. Cand topaie, o simt ca pe inima si ma bucura s-o stiu acolo , inlauntrul meu , o viata mica intr-una mare …

Frunzele mi s-au dus purtate de vant in cele patru zari . Dar mai am ( inca) bratele- crengi ramase ca intr-o ruga , spre cer .

Imi simt inima trista si-as vrea s-o bucur .
Asa am chemat toti licuricii sa locuiasca in scorbura , pentru veverita -inima , sa le le fie stele
.14114853_1290239430987319_213250152842185841_o

Read Full Post »

 

Recunosc , nu am un stil de viata sofisticat. Nu ma distrez toata noaptea la baruri cu oameni care au parul vopsit in culori fosforescente adunat perie pe mijlocul capului . Idea mea de o seara nemaipomenita este sa ies la 7:45 p.m undeva unde gasesc o inghetata de iaurt cu un mot de chocolate , neaparat fat free si sa ma plimb …. on the wild side…

Traiesc intr-un cul de sac linistit unde, singurele sunete ce te fac sa ridici ochii pe cer, sunt ale gastelor canadiene ce ne survoleaza primavara si toamna. Apoi se odihnesc pe pondul si parcul din spatele casei. Singura nefericire este , insa , ca lasa ca toate fiintele care n-au LOO, un mers pietonal ca mersul-sarit al piticului pe alee , pana la prima ploaie ce spala LOO- ul bio.

Folosesc acelas stil de moda, comod, din 1967 si cred ca am nenorocit piata modei cu monotonia culorilor mele, exceptand chilotii care, sunt multicolori.

N-am folosit tattoouri or inele care sa-mi gaureasca fata, tot asa cum nu cred ca as vrea sa-mi bag un scorpion in nas.
Cu alte cuvinte ,sunt , din punct de vedere cultural, o persoana tot atat de interesanta ca un sandwich cu branza feta cu mayo si o frunza verde . Verde salata.

Recent am petrecut un weekend in fascinantul district SoHo . Pentru cine nu stie , SoHo e asezat in New York la sud de strada Houston , care efectiv inseamna :*So,-How-Do-You-Eat-With-Those-Rings-Through-Your-Tongue?*

Am stat la niste prieteni buni, intr-un bloc cochet, care de cum am ajuns ne-au inmanat un teanc de instructiuni, foarte detaliate , de folosire a codului deschis/inchis al : alarmei de apartament , usa de palier,draperii,aragaz, microwave, TV, combina de sunet si lumini; pornit/oprit apa.Aplaudat la veioze . O data , de doua ori , de trei ori, depinde cata atmosfera vrei sa-ti faci…huh

Personal , n-am lansat nicio racheta nucleara impotriva Moscovei , dar va spun, cred ca e mai putin complicat decat teancul de instructii cand locuiesti in SoHo.

Oamenii aici sunt foarte constiinciosi cu securitatea, altminteri incearca sa te priveasca prietenos cand astepti liftul in lobby , considerand ca precis ai o macheta or acid, gata sa-i ataci .

( Nu spun ca-i mai altfel in Wash.dc or Baltimore. Doar ca nu ne temem ca toti ar fi inarmati caci,de fapt stim ca toti sunt inarmati. )

Dar sa revin la trezirea mea culturala.
SoHo e plin de boutiquri de moda *avant garde *, care in franceaza inseamna : *vizibil din spatiul cosmic*.
Mai tineti minte cand era foarte la moda sa porti numai negru si poliester in culori de-ti deranjau retina ?! Ei bine, acele timpuri au trecut. Acum e foarte la moda tot ce este comic neatractiv, culori palid-radioactiv . Si sa nu credeti ca simplitatea le confera ieftineala, dinpotriva.

Altceva la foarte mare *avant garde* este mobila nefinisata, veche or foarte veche . Cu cat este mai deteriorata cu atat pretul are mai multe zerouri in coada. Iar mobila de gradina trebuie sa fie din metal ruginit. Cu cat mai multa rugina cu atat mai mare este patina acelei piese.

Intr-o pravalie era chiar un dulapior pentru seminte ( wow , cultivam in SoHo-nu aburim doar sparanghel), cu sertare lipsa or rupte, unde isi facusera culcus o familie de lilieci. Dupa abundenta de guano , pareau sa fi fost locuitori de cateva generatii bune.Nu de alta , dar liliecii sunt foarte buni consumatori de tantari si alte ganganii pe placul lor. Pretul acestui *fost apartament de lilieci- dulapior de seminte * doar $4,500.
mms-7337-2-683x1024

Alaturi, intr-o vitrina ,se admira un manechin imbracat in culori electrice care precis distrugeau campul magnetic al pamantului . Pantaloni bleu palid, blusa verde brotacel, esarfa mov purple tare si o panama cu pene de paun…. Nu va zic pretul , caci nu era,deci totul era de…. nepretuit .

In situatii ca acestea , ma gasesc gandindu-ma : Sunt chiar asa de nesofisticata or totul a innebunit ??? .

Si credeti-ma * arta fina* la mine nu inseamna prosopul de plaje cu portretul lui Elvis, or MonaLisa.

Acelea sunt pe catifea :)….

https://en.wikipedia.org/wiki/SoHo,_Manhattan

SoHo-Fuzzy-Images

Read Full Post »

Nu doar la mine in suflet reverbereaza ,azi, Bach cu atata intensitate , iar eu , de la minutul 0:39 am incetat sa mai respir .

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

/>Doamne- Eu stiu ca ne visezi . Dar spune-mi- ce boala de copil , ce suferinta iti da acest cosmar ? De ce e lumea asemenea broboanei de sudoare ce straluceste pe fruntea Ta ? Oare neantul nu e racoros ca mana unei mame iubitoare ? Nu se starneste-n toata vasta vesnicie o soapta , macar una , sa pogoare asupra -Ti, sa aline febra asta ?

De -am fi cu-adevatat, am suferi si noi de boala Ta. Trezeste- Te

Read Full Post »

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

I sill remember your first gesture….

Nu ne-am intors in locul acesta  unde a inceput povestea . Te stiam inainte sa te cunosc . Asa cum se  cunoaste la nevoie prietenul  . Da , o comoara , Schatzi .

Ne-am petrecut pe peron , dar fesul tau striga privind  peste oameni : * n-aude, n-a vede* , cum zicea bunica Delia * luft inspector*.

Si trenul a pornit .

O hurducaiala  te-a impiedicat in  ochii mei verzi ce priveau  cuminti drumul catre Varful cu Dor  .

Am gasit poesie  in vantul ce se incapatana sa ne intoarca, atunci cand mi-ai  intins mana . Am  ancorat-o  cu nadejdea necunoscuta de val , nestiuta de gesturi , negandita de frig , indaratul  zilelor cu soare , a zilelor cu nori , a zilelor cu ploaie , a zilelor cu  curcubee …. . Ce vor  sa spuna orele, zilele , lunile  , anii ?!  un 27 ramas in trenul  de sambata  pentru totdeauna  .

Din  capul  nostru zboara , inca , intrebari ce  trec o vale-adanca ,pana la peretele intunecat al lumii  si , tulbure , ne-aduce ecoul lenes al vorbelor pe  care le-am  rostit .

Am dat cu inimile noastre de pamant si , spre disperarea poetilor  , din ele n-a  mai ramas nimic , or totul.  De atunci am inceput sa  gasesc poesie chiar si in scarile rulante de la metro .

Ieri am trecut pe langa o banca in parc  unde  se sarutau  cu naturalete doi tineri . Ei s-au oprit incurcati , noi le-am spus sa continue .

Apoi am  ajuns acasa , am vazut ca este 27, si am scris la bloc, total nepoetic , aceasta tentativa de amintire , puncte , puncte  , autentic.  Am inteles de ce  bunica iti zicea * luft inspector *….

…surroundings now a little blurr…

Evident , ca  nu doar la mine in casa Max Richter a recompus * Anotinpurile * , iar eu , de la minutul 6:33 am incetat sa mai respir .

Read Full Post »


Au zacut telefoanele alea Cricket (  eu le-am ales, dragutele de ele, ei ,greierasii sunau asa cri- cri )  in casa, in loc de mobila, un an si mai bine. In timp ce eu faceam call forwarding de la birou la celular… dureros, mai ales cand esti in roaming , chit ca am 2000 de minute pe abonament. Zic catre sotul : *Suna, mai si tu sa vorbesti cu aia sa instaleze VoIP, sa mearga telefoanele, mai mare rasul.*

Ca maine, ca dupa sarbatori, ca luni dimineata acu sunt inchisi nu se poate, a trecut un an.

Azi, i-am sunat. Din om in om, am nimerit peste Jose, politicos, din cand in cand se pierdea de la telefon (cred ca alea erau momentele cand lesina el pe covor de rasul meu), l-am tinut pe Jose la telefon o ora, omul tot politicos dar pana la urma se facuse seara pe la el pe-acolo si voia sa plece baiatul acasa.

Asa ca m-a pasat la o cucoana draguta care s-a recomandat ca directorul de IT, pana la urma cucoana a aruncat prosopul si mi-a zis ca o sa ma paseze maine la niste specialisti si mai si, probabil ca toti cei in stare sa aiba a face cu mentally challenged plecasera acasa.

M-am simtit ca o branza Limburger intr-un raion de lenjerie intima. Dupa aceea, fiindca imi facusem mintea si  mana, am sunat o alta companie cu care vreau sa fac billing-ul (un soi de nota de plata ).

De data asta mi-a raspuns Dimitri (doar baieti frumosi azi) si incetisor, am inceput cu lista de intrebari. La inceput cateva, ca sa nu-l sperii, apoi mi-am lansat atacul. La sfarsit ramasese numa Dimitri, cu baioneta in coaste, prabusit zambind pe campul datoriei. *Mai aveti vreo intrebare ?* zice el cu ultima suflare. *-Da, pot sa am numarul de telefon direct… in cazul ca mai am ceva nelamuriri in viitor…*

Am auzit un suflu greu si apoi s-a asternut tacerea…

In fine, vine barbatul acasa, eu mandra ca am reorganizat cablurile. *-De ce-ai scos serverul din circuit ?* *-Care server, aa… cutia asta, nici nu stiam… da la ce-ti trebuie, oricum ? Pai a trebuit sa-l scot ca in AirPort nu era decit o gaura destul de mare ca sa intre cablul de la telefon si nenea ala, Jose, a spus sa nu trec telefonul prin router (wow, ce cuvinte mari rosteam, ce mandra m-am simtit). Din fericire hubby e politicos (si fie vorba intre noi, cred ca era si prea obosit sa se puie cu falfabeta).

A mai rotit el ceva cabluri pe-acolo, nu stiu care, ca pentru mine cablurile se impart dupa culori iar directiile la condus in dreapta si cealalta dreapta.

Maine dupa masa imi iau liber… am ceva idei si am mai gasit niste companii foarte interesante… cu numere toll-free.

Read Full Post »

Older Posts »

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

ellenlunney

Gather Food, Flowers & Friends

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

politicstand.com

Puterea noastra sta in cuvinte!

Adrian Georgescu

Scriu iute și piperat

Two Fat Americans

Eating & Drinking Our Way Around The World (While doing some other fun things too)

Blog de Draga Sbiera

poésie comme vérité universelle

The V Life

C'est la V

existence!

Le site de Jean-Paul Galibert

blue cafe

Don't worry about knowing a lot , you know what is useful , and that's what counts :)

Simplu

Despre banalități

Copacul din pădure

Blog social comun

Mark My World

Hacking life while enjoying everything in between

Brazilia mea / Meu Brasil

Aproape vs. Departe

Ecologia Comunicarii

Libertate. Credinta. Echilibru. Iubire. Toate acestea, Impreuna.

Hair with Samm

Images Hair Salon