sarmalele noastre de toate Craciunurile care , incep a se *face* de prin october , adica de cand te hotarasti sa-ti, sa-mi,pun varza la murat intr-un *butoi* ajuns container de la *container store*,asa, cat o galeata de o capacitate care este o ramasita a vremurilor apuse ale butoiului, azi , ceva dragut , mititel si dragut , pentru 6 (sase) verze mari si late.
Daca tot incerci sa le presezi cu un bolovan de rau , gasit cu greu in Potomac,reusesti sa crapi ,intr-un sfarsit, capacul si sa-ti ploua in *butoi* -compromitand recolta de sarmale si indoind zama de varza.
Asa ca , arunci bidonul – galeata -container ,cum vrei sa-l strigi si, cumperi altul in anul ce vine .
Anul acesta am unul rosu cu noroc la deochi , iar continutul sa numeste , haha , exact*STONE JUICE *
………………………………………………………………………………………………Intr-un an , pe la acea vreme de toamna tarzie , ne viziteaza Johnny, asa, penepusamasa , ca la romani ( nu ca la americani ) si ma gaseste ,asa ,ca la romani, cu treaba , vanturand varza si bolovanul la vedere :
*-What are you doing there ??? stone juice ??.*
…si asa i-a ramas numele , so be it !
O poveste si Johnny ce calarea un Harley-Davidson in cel mai american style cu nonsalanta si maniere latine dobandite prin vecinatate …..
Ce-i drept, m-am abatut mult de la hrisoavele vechi . Pastorel m-ar blestema caci…
*sarmalele se fac și cu varză acră, dar cele făcute cu varză dulce nu numai că au un gust mai fin, dar fac reverență oricărui vin de clasa mare. O sarma de varză acră în fața unui Chambertin, Romanée-Conti sau Nuits St. Georges evoca imaginea grotesca a unei spălătorese cu picioarele goale și manecele sumese, pregătindu-se să execute o gavota cu un marchiz cu peruca pudrata pe o arie de Lully.*
Iar eu , grotesc , le fac in dulcele stil clasic a lu’ bunica, asa, o compilatie intre Pastorel si Ea :
Macin carnea cu o masina de tocat manual -gasita cu truda la un *antique store * caci , una electrica mi-ar face un patee si ,hmmm ,ce ar fi zis Pastorel ?!? care maruntea carnea cu satarul . Este de vita – 1/3 -asa cum zice maestru- iar 2/3 de *porcule grasule* cum ne recomanda.
Succesele nebanuite au venit numai daca faza #1 ,adica stone juice ul, a reusit sa treaca examenul- fara sa ploua in container , fara inghet in prealabil caci avem destul prealabil pe deck in november...fara pofticiosi , apoi….
Mi-am bagat voiniceste o mana in amestecul de carne si ceapa ( tocata in procesor, ca sa nu plang) , apoi am ‘zvarlit hoteste o mana de orez, (sa nu ma vada Pastorel) , sare, piper si cimbru-( destul sa-mi aromeze sufletul).
Pe cand procedam la extractia nervurii centrale din foaia de varza , apare tot penepusamasa cineva , care ma prinde in flagrant de aruncare la garbage disposer a nervurilor si sunt declarata inamicul #1 al risipei . Se procedeaza la recuperarea lor intr-un castron , caci *sunt numa’ bune la iahnia ramasa*.
yummy, what a waste, Josephine !
Apoi incep roluirea: Pun cam o lingura din compozitia bastarda la capatul mare al foii , roluiesc cu grije spre varf ,iar la urma se inchid capetele printr-o miscare de rasucire-apasare al capetelor de varza.
Daca n-ai capete de apasat , e din motiv de apreciere gresita a marimei vs cantitate. Or invers .
Se reia operatia cu vigilenta sporita – percis primele 10-15 vor avea marimi variate .(nici mie nu -mi place monotonia.)
De la atata exactitate, incepe sa ma doara spatele- chinuit de ceva ore inclinate la 30 de grade.
Dau sa ma asez, sa-mi usurez munca. De undeva de sus, vine glasul bunicii : *- daca faci treaba din cur, din cur o sa mananci * care ma trezeste din repaos si ma grabesc sa-mi termin roluirea cu vorbe bunicesti :
Varza ramasa, din diverse motive, se toaca *ghinisor* ,se *asterne* pe fundul vasului de pamant, asa cum zice si Pastorel si bunica,in sfarsit , un punct comun atins de toti trei ,presar cimbru , pun afumatura. Apoi asezi samalele una dupa alta , soldateste si * ghinisor inghesuite * pana ajungi la *susul* oalei , dar nu prea mult , sa nu se * razbune zama* cand o *hi sa hiarba*. Acoper totul cu un strat de varza tocata, cimbru si frunza de dafin si sos de rosii .
Cu ajutorul lui * crock pot* toata fierberea *mocnita* e posibila ; pun capacul, bag oala in priza, setez pe low, si de acum poate *Sa vie Bazarca*- imi savurez bautara de executie .
Pana Vineri au timp *sa steie de vorba cu Dumnezeu* , sa se imbuneze -si noi pe ele- ajutati de o sticla de *Nuits St. Georges *
De fapt nici nu vad jumatate din ei, dar nu conteaza, nu mai am nevoie de ei 🙂
windwhisperer
blue cafe 