Posted in culori, earth, mistere casnice, poesie, spring on 04/26/2020| Leave a Comment »
Cand ploua, verdele crud se aduna din frunze si se limpezeste intr-o noua apa .
Verdele ud.
Se ridica in nori , plange si apoi se risipeste in lacrimi.
Picaturi de verde tare , inghetate, se lovesc de cer, se sparg in ploaie marunta.
Verdele umple cerul si ochii care dor.
Arunca in soare si-n pietre si in zile lungi.
Apoi cade pe frunze …
Verdele ud.
Posted in culori, philosophy, sarea in bucate, vedere de pe deck on 02/13/2020| Leave a Comment »
Ziua de Sf. Valentin, cunoscuta de toata lumea ca Ziua Indragostitilor Americani , mai putin de mine ,Ivan, mie -mi aminteste de masacrul de Sfantul Valentin , provoaca schimbari ciudate de atmosfera , ar fi grozav daca te-ai schimba si tu .
Macar de bluza aia rosie ca macu’ care-ti sta ca dracu’.
Stau ca o caraghioasa si ma gandesc la toate zilele de Sf.Valentin petrecute impreuna si nu-mi aduc aminte de nici una …. In schimb imi aduc aminte de cele petrecute singura.
Intotdeauna mi-am dorit sa nu uit chestiile astea siropoase dar se pare ca , odata cu trecerea anilor peste tine , peste mine nu , al doilea lucru care ne lasa este memoria.
De la zahar . Primul am uitat care este dar stiu unde se gaseste.
Poate ca nu am avut inspiratia sa-ti iau cadoul preferat , poate ca nu mi-a pasat,dar anul asta l-am gasit.
Sper sa-ti placa si sa-ti fie drag ,pentru ca in el am inchis o parte din dragostea mea … pierduta si toate lucrurile tale .
Este o valiza . Ma inspiri sa fiu mai buna , mai aspra dar nu severa , mai tandra dar nu siropoasa , mai barbata, Zoe .
De Sfantul Valentin vreau sa-ti spun ca te iubesc da’ nu-ti spun, lasa-ti inima sa zburde pe cararile iubirii , ai grija pe unde calci .
Daca nu-mi raspunzi la fel , va fi o zi trista dintr-o multime de zile triste cand eu calcam usor si nesigura pe cararea pe unde zburda inima ta , purtand in spate povara zilelor neimplinite si in picioare sandale cu toc , si era cat p-aci sa dau peste ventricolul stang care ramasese in urma , culegea o floricica pe care mi-o dadu mie , pe care tre’ sa ti-o dau tie , dragostea mea .
Vino sa zburam impreuna in inaltul cerului , sa atingem norii si sa fugarim ingerasii si sa-i speriem ca prea sunt rosii la fata ,ca niste draci , sa ne iubim ca 2 (doi ) nebuni pana-n zori …cand eu tre’ sa plec la servici !
Ma uit in portofel , gol !
In buzunar vreo doua monede , ma uit in inima mea si ce sa vezi : erai tu , dormeai dragostea mea si cred ca visai urat ca aveai o moaca de Halloween , ceva de speriat.
Una peste alta , chiar daca este o sarbatoare importata care nu creste in mod direct PIB-ul , eu iti doresc ceea ce-mi doresti si tu mie si mi-ar place sa te intreb in fiecare an din urmatorii 100 :
Will you be my Valentine ??
Posted in culori, mistere casnice, sarea in bucate, vedere de pe deck on 11/27/2019| 2 Comments »
Azi , dupa cele cateva ore de voluntariat, la un shelter, o mana de ajutor nu strica si nu ia blazonul nimanui , voi continua munca ,tot voluntara, acasa, la aragazul care nu suporta doua funduri de muiere in acelas timp , sa termin preparatele pentru maine , la masa de Thanksgiving . Urmeaza pix…..
Iar eu aduc multumire acestei zile ca sunt (inca) aici cu voi si pot sa impart gandurile mele rascolite de vant .
Multumesc celor care au fost cu noi la bine si la rau . Care ne-au sustinut moral, cand totul se vedea pierdut .
Multumesc acestei tari , chiar in momentele ei de zbucium politic , uman , neinteleasa de multi , hulita or invidiata de altii .
Multumesc oamenilor de orice origine care au inteles ca aici si doar aici, in America ,poti sa fii liber , sa crezi cu adevarat in aceasta libertate, sa fii ce ti-ai dorit . Sa fii OM.
Multumesc cadrelor medicale americane si doctorilor americani de toate natiile care, au avut grija de viata celui de langa mine sa nu se stinga in sase luni , cum se credea acum 6 ani .
Multumesc la toate zambetele si amabilitatile care-mi incruciseaza ziua, chiar de-i innorata.
Multumesc copiilor care, s-au realizat asa cum au vista cand erau mici .
Da, s-a putut . Si soldat si cadru medical . Unul repara ce strica celalalt 😉
Multumesc Andrei ! pentru tot ce ai realizat , cu risc si teama in sufletul celor dragi tie . Especially Thx, for Olivia Grace 😉 and My favourite daughter in law , Amy. xox.
Multumesc Two door 🙂 ca ai rabdare cu noi. Dar daca mai bati in usa ca gestapoul , or STASI, or KGB ul….o sa-ti intorc *surprisa* in ziua ta libera la ora 4 am .( tinnitus nu inseamna ca-s surda. I do have high expectations )
Si cum se zice : *ce-i mai bun la urma*or *pour la bonne bouche*: Multumesc Omului de langa mine ca ne suportatm la bine si la greu de… ….ani ( am uitat ) , ca ‘batranim inca zambind la necaz , si nu ne sinchisim chiar de cele cateva kg acumulate de-a lungul bataliei sassy .
May God Bless all of you !
Happy Thanksgiving !
Posted in culori, mistere casnice, sarea in bucate, vedere de pe deck on 10/17/2017| 4 Comments »
ferestre si usi….
Unele s-au deschis larg , altele au ramas nemiscate , mute, surde or oarbe .
Pe altele le-am inchis eu , trantit or incet.
Pe unele le-am impodobit cu flori ,or am cantat colindul vietii cu leru-i-ler si sanie cu zurgalai.
In spatele fiecareia , am lasat bucati de viata , de suflet , am daruit si am fost daruita .
Doar la poarta ta am venit cu inima in palme , am ingenuncheat oferind cupa mea de clipe neindraznind sa ridic ochii .
Ai ras a neincredere . E prea putin ce-mi oferi , mi-ai spus, mai cauta , poate mai gasesti ceva. Am scotocit cu sarg si- am gasit 68 de porti – ferestre…
In spatele niciuneia nu -mi gasesc adapost la locul meu . Doar la poarta Ta .
Si plec mai departe ; mai sunt porti si ferestre , apoi tacerea , uitarea -poate nu ultima , mai sunt usi si ferestre de deschis .
E inca toamna mea . Toamna, toamna, vulpe roscata .
Fiecare an ma surprinde nepregatita.In fapt de mult e doar o zi obisnuita . Nu stiu cum o sa supravietuiesc de aici inainte fara sa inversez cifrele . ( ha-ha , sa vezi hahaieli la anul)
Au fost zile în care am scris ne intrerupt, aruncandu-ma pe taste ca un copil pe pachetele cu cadouri , tipand de placere cand traiam bucuria unui joc de cuvinte, scriind randuri pentru oamenii care treceau pe sub fereastra mea. Adancindu-mi degetele în visurile lor nescrise, tastele incepusera sa aiba ticuri in fantasmele lor. Eu insami am trait cateva vieti din pixeli, incercand sa fiu o anonima nesingura.
Am fost de fata atunci cand soldatul universal valabil i-a tras un glont de cuvinte in cap poetei invizibil risipitoare, dupa ce l-a insultat, l-a alungat si i-a spus: * I’m 294ever*….hehehe
O mana socoteste pe abac lumina mea de- opal , impingand intr-una , ca bilele pe firul de bumbac – cand soarele , cand stelele , cand luna . Nicicand n-a tremurat , nu s-a ‘ncurcat in albul de opal , ca sa le numere din nou , iar de la cap….
Sa-mi fie toamna blanda, si mereu surprinsa ca azi . 🙂
Mai incerc si anul ce va sa vie ….
Posted in culori, earth, iarna, sarea in bucate on 01/30/2017| 2 Comments »
| S | M | T | W | T | F | S |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | ||||
| 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
| 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
| 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
| 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | |
De ce sa, NU, cind as putea sa, DA?
Listen to your inner self..it has all the answers..
Pentru ca în viitor nu vreau să se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că până și el a tăcut"...
Alergand sa prind din urma prezentul
sau cum să te fereşti de invizibil
cu Ioana Miron
Blogul din tir
It is a tantalizing array of frou-frou and advance stages of decay.
"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"
O idee de Mircea Meșter
windwhisperer
blue cafe 