valentine’s day

Ziua de Sf. Valentin, cunoscuta de toata lumea ca Ziua Indragostitilor Americani , mai putin de mine ,Ivan, mie -mi aminteste de masacrul de Sfantul Valentin , provoaca schimbari ciudate de atmosfera , ar fi grozav daca te-ai schimba si tu .

Macar de bluza aia   rosie ca macu’ care-ti sta ca dracu’.
Stau ca o caraghioasa si ma gandesc la toate zilele de Sf.Valentin petrecute impreuna si nu-mi aduc aminte de nici una …. In schimb imi aduc aminte de cele petrecute singura.

Intotdeauna mi-am dorit sa nu uit chestiile astea siropoase dar se pare ca , odata cu trecerea anilor peste tine , peste mine nu , al doilea lucru care ne lasa este memoria.

De la zahar . Primul am uitat care este dar stiu unde se gaseste.

Poate ca nu am avut inspiratia sa-ti iau cadoul preferat , poate ca nu mi-a pasat,dar anul asta l-am gasit.
Sper sa-ti placa si sa-ti fie drag ,pentru ca in el am inchis o parte din dragostea mea … pierduta si toate lucrurile tale .

Este o valiza . Ma inspiri sa fiu mai buna , mai aspra dar  nu severa , mai tandra dar nu siropoasa , mai barbata, Zoe .

De Sfantul Valentin vreau sa-ti spun ca te iubesc da’ nu-ti spun, lasa-ti inima sa zburde pe cararile iubirii , ai grija pe unde calci .
Daca nu-mi raspunzi la fel , va fi o zi trista dintr-o multime de zile triste cand eu calcam usor si nesigura pe cararea pe unde zburda inima ta , purtand in spate povara zilelor neimplinite si in picioare sandale cu toc , si era cat p-aci sa dau peste ventricolul stang care ramasese in urma , culegea o floricica pe care mi-o dadu mie , pe care tre’ sa ti-o dau tie , dragostea mea .

Vino sa zburam impreuna in inaltul cerului , sa atingem norii si sa fugarim ingerasii si sa-i speriem ca prea sunt rosii la fata ,ca niste draci , sa ne iubim ca 2 (doi ) nebuni pana-n zori …cand eu tre’ sa plec la servici !
Ma uit in portofel , gol !

In buzunar vreo doua monede , ma uit in inima mea si ce sa vezi : erai tu , dormeai dragostea mea si cred ca visai urat ca aveai o moaca de Halloween , ceva de speriat.

Una peste alta , chiar daca este o sarbatoare importata care nu creste in mod direct PIB-ul , eu iti doresc ceea ce-mi doresti si tu mie si mi-ar place sa te intreb in fiecare an din urmatorii 100 :

Will you be my Valentine ??

Read Full Post »

Blurred lines

 

Parca niciodata nu navalesc gandurile , asa ,tumultos , ca inainte de sarbatori. Peste zi m-am uitat la albul-roz gingas al florilor de cires si cred ca ele m-au trimes in ceruri, acolo , pe un nor pufos.

Cand ma uit la un om, nu-i vad religia, il vad pe Dumnezeu creator. Cand un om incepe sa vorbeasca, Dumnezeu ramane sau dispare si incep sa ma vad pe mine, cu idiosincraziile si pacatele mele. Am un munte de idiosincrazii pus ca scut intre mine si restul lumii, l-am construit cu grija, pana m-am trezit singura in spatele lui. Sentimentul de “deja vu” in raporturile cu altii incepe sa se repete tot mai des, ca intr-un final sa fiu prinsa intr-un sablon de piatra…. fosilizarea prin necredinta. Mi-am plans de mila de multe ori dar de cate ori am plans din dragoste de Dumnezeu ? O data, o singura data cu adevarat, in Saptamina Mare de-acum patruzeci si…. de ani.

Peste noapte, dupa atatia ani, am avut timp sa ma uit la cer pana m-au usturat ochii.

E o luna stralucitoare de Eminescu si o liniste greiereasca de Toparceanu. Si deasupra, sus de tot, o luminita miscatoare, ca-n vremurile bune. Parca se simte si mirosul sarat al marii, papornita de plaja e in holul de la intrare iar pe masa din bucatarie ispiteste un castron unsuros de guvizi. Vreau sa ma fac mare, vreau sa am si eu o pereche de blugi de-adevaratelea, vreau sa vad lumea….

HPIM1853

Zilele acestea o sa-mi fac timp sa revad filmul lui Zeffirelli, Jesus from Nazareth, ( Rodica,nu , nu pentru Robert – si sa nu zici ca nu crezi in coincidente) http://www.rottentomatoes.com/m/jesus_of_nazareth/ o surpriza pentru unii si un test pentru prieteni.
Juniorii s-au obisnuit cu absenta televizorului, au acces limitat la computer si nelimitat la gradina din spatele casei.

Adultii ofteaza uneori dupa cate un serial prost si lacrimogen dar se recupereaza repede cu un ceai aromat si o conversatie patimasa.

Despre conversatiile cu cei de alte religii : discutam orice, numai NU religie. Problemele teologice subtile sint pentru a fi dezbatute si lamurite or de patriarhi or de profesorii de specialitate, nu ?!? – Nu de mine care zic un Tatal Nostru si-un Doamne Ajuta si-am ostenit.

Exista lucruri despre care nu vreau sa am nici o parere pentru ca fie mi-e lene, fie mi-e frica… fie mai am o reminiscenta de bun-simt.

Daca sunt provocata si simt ca mi se innoreaza sufletul, plec. M-as lupta cu altul dar, lupta cu mine imi ia tot timpul.
Nu exista incheiere fericita in replicile nesfarsite, lamuririle nelamuresc si mai mult, scuzele ofenseaza si mai tare, discutiile astea sunt ca nisipurile miscatoare : cu cat zici mai mult, cu atat te scufunzi mai repede.

De aceea tai coada pisicii repede, ca Hagi Tudose. Cu hubby discut dar cand ma infierbint,or se bat pisicile,or da cafeaua in foc sau mi-aduc aminte ca n-avem *ceva* si-l trimit la cumparaturi.

In felul acesta obtin ultimul cuvint ,cu *viclesug* femeiesc si lupta minima

Read Full Post »

eu cu tehnica

Au zacut telefoanele alea Cricket (  eu le-am ales, dragutele de ele, ei ,greierasii sunau asa cri- cri )  in casa, in loc de mobila, un an si mai bine. In timp ce eu faceam call forwarding de la birou la celular… dureros, mai ales cand esti in roaming , chit ca am 2000 de minute pe abonament. Zic catre sotul : *Suna, mai si tu sa vorbesti cu aia sa instaleze VoIP, sa mearga telefoanele, mai mare rasul.*

Ca maine, ca dupa sarbatori, ca luni dimineata acu sunt inchisi nu se poate, a trecut un an.

Azi, i-am sunat. Din om in om, am nimerit peste Jose, politicos, din cand in cand se pierdea de la telefon (cred ca alea erau momentele cand lesina el pe covor de rasul meu), l-am tinut pe Jose la telefon o ora, omul tot politicos dar pana la urma se facuse seara pe la el pe-acolo si voia sa plece baiatul acasa.

Asa ca m-a pasat la o cucoana draguta care s-a recomandat ca directorul de IT, pana la urma cucoana a aruncat prosopul si mi-a zis ca o sa ma paseze maine la niste specialisti si mai si, probabil ca toti cei in stare sa aiba a face cu mentally challenged plecasera acasa.

M-am simtit ca o branza Limburger intr-un raion de lenjerie intima. Dupa aceea, fiindca imi facusem mintea si  mana, am sunat o alta companie cu care vreau sa fac billing-ul (un soi de nota de plata ).

De data asta mi-a raspuns Dimitri (doar baieti frumosi azi) si incetisor, am inceput cu lista de intrebari. La inceput cateva, ca sa nu-l sperii, apoi mi-am lansat atacul. La sfarsit ramasese numa Dimitri, cu baioneta in coaste, prabusit zambind pe campul datoriei. *Mai aveti vreo intrebare ?* zice el cu ultima suflare. *-Da, pot sa am numarul de telefon direct… in cazul ca mai am ceva nelamuriri in viitor…*

Am auzit un suflu greu si apoi s-a asternut tacerea…

In fine, vine barbatul acasa, eu mandra ca am reorganizat cablurile. *-De ce-ai scos serverul din circuit ?* *-Care server, aa… cutia asta, nici nu stiam… da la ce-ti trebuie, oricum ? Pai a trebuit sa-l scot ca in AirPort nu era decit o gaura destul de mare ca sa intre cablul de la telefon si nenea ala, Jose, a spus sa nu trec telefonul prin router (wow, ce cuvinte mari rosteam, ce mandra m-am simtit). Din fericire hubby e politicos (si fie vorba intre noi, cred ca era si prea obosit sa se puie cu falfabeta).

A mai rotit el ceva cabluri pe-acolo, nu stiu care, ca pentru mine cablurile se impart dupa culori iar directiile la condus in dreapta si cealalta dreapta.

Maine dupa masa imi iau liber… am ceva idei si am mai gasit niste companii foarte interesante… cu numere toll-free.

Read Full Post »

happy end

Batrinetea vine ca o coroana pusa pe capul unui magar, cine are nevoie de asemenea domnie ?
Trupul ti-e ca un scaun descleiat, ca un dulap gaurit de carii, ca o blana falnica mancata de molii.

O glorie a lumii din care te consolezi ca ai ramas cu intelepciunea si peste care in curind se va asterne colbul.

Un boier scapatat care-n luciul ultimei bijuterii retraieste nostalgic nepasarea tineretii.

Demnitatea asezata pe care ai capatat-o atit de greu se clatina strasnic la fiecare tusit iar trupul devine o cladire istorica pe care toti o respecta dar nimeni n-ar vrea s-o locuiasca.

Uneori capitanul e inca la carma acestei nave putrede, alteori el e demult pe fundul marii si numai lemnele, ude si necarmite cauta la intimplare un tarm eliberator.

Ce didact desavirsit e Dumnezeu ! Ne purifica printr-o umilinta finala, ne mai da o sansa de penitenta inainte de inevitabil, ne invata a trai in ciuda trupului nostru, ne obliga a cauta sens in ceea ce pare absurd :  acel…. *Happy End*.

®Nota de subsol:
Doar cine a avut pe deget doua verighete cunoaste  teama de  necunoscut….

Acum cinci ani  stiinta ne-a zis ….*sase luni * . A gresit .

Read Full Post »

cosmarul

 

M-am ratacit intr-o parte  necunoscuta a orasului   si  aveam nevoie de directii. Deci , normal , in capul meu , am intrebat  un trecator  care, nici n-a tresarit .Am incercat cu al doilea , aceasi reactie .

Hmmm ceva este in neregula cu mine , mi-am spus , facandu-mi rapid inventarul :

Jeans de la J Crew de  $40,  aratau bine pana la primul spalat care , i-a decolorat , sifonat , stramtat si usor sfasiat, atat cat trebuie sa dau fabulos cu moda  actuala.

Basketii  cu sireturile  desfacute , putin , cat sa nu ma impiedic.

T-shirt ul meu favorit , din 1980 , gaurit la subrat.Dar nu se vede  caci , tin mainile pe langa corp.Doar rar ,cand  nu gasesc o bara verticala in metro, trebuie sa ma atarn de cea de pe tavan.

In acel moment  se face  mai mult loc in jurul meu , ceea ce nu-i rau .

Per total  am iesit bine cu inventarul .Asa arata o multime de lume azi , deci sunt in  randul lumii, mi-am zis.

Nu-i nimic neobisnuit cu mine.Am realizat asta cand am incercat sa intreb al treilea trecator  si am observat ca  urechile ii erau blocate de niste casti enorme ,  ca  acelea de se folosesc in studiourile de inregistrari uuuffff ..

Deci asta-i ! Precis  si celelalte urechi  erau ocupate cu Bluetoothed si MP3, echivalenta moderna  a lui na-na-na-na.

Castile si ascultatul de musica nu-i ceva nou , desigur ,  doar observ cum oamenii devin dominati de tehnologie, cuplati  la priza 24/7 .

Ne departam  de contactul direct , omenesc, firesc  ( in mintea mea ) .Parca e o distrugere a culturii umane , nu incet ,  ci rapid caci tehnologia  avanseaza fantastic .

S-a renuntat la scrisul normal, invechit , demodat,de scrisori si am trecut la E-mail .

Ohh,  dar sunt matusalemica . Acum  se poarta texting . Chiar e deranjant sa suni la  telefon , sa invadezi  timpul pretios al cuiva, in loc sa-ti raspunda la  la un text cand are  timp si este convenabil pentru acea persoana .

Stiu , sunt  demodata , dar am inca tigla pe casa.Sa explic cum un telefon a devenit uman?!? : *O conectie in timp, timpul real.. O comunicare intre ton- voce -inflexiune ; inflexiunea tonului vocei care te face sa simti starea celui  de la capatul firului.*

Da , suna caraghios de demodat pe langa  LOL ! GTFO ! #smh , si apogeul  Emojii lor .

Acesta moda, pentru mine , a ajuns la concluzia logica  a Snapchat ului, o comunicare visuala APP, care e atat de impersonala si superficiala incat mesajul transmis dispare dupa  zece , 10 , secunde .Si mai sunt, sa nu credeti ca se vor opri , Yik- Yak , Whisper….

Eu cred ( de parca ar conta) ca  APP o sa  atinga  apogeul cand o sa accepte comunicare numai de la tine, cu tine, despre tine . Avatarul o sa fie o  poza  cu tine  fotoshopata instantaneu , pentru flatarea spiritului ; vocea lui SIRI o sa  ti se adreseze cu *doctor*.In caz ca esti doctor , ti se va adresa cu*onorabile*. Apoi o sa-ti comenteze ce ai scris, bazat pe un algoritm  destinat sa-ti vezi in oglinda atitudinea , adaugand  entusiasm si admiratie.

Pentru exactitate APP se va numi * buriculpamantului*or *ombilic*!

 

 

Read Full Post »