the great cat

*Of all God’s creatures there is only one that cannot be made the slave of the leash. That one is the cat. If man could be crossed with the cat, it would improve man, but it would deteriorate the cat.* — Mark Twain

Cine se scoala de diminineata, n-ajunge departe!
Credeti-ma, ajunge doar un etaj mai jos, adica in bucatarie.

Orbecaind,umple ceainicul cu apa , aprinde aragazu’ tranteste fluericiul ala pe foc siiii
Tarandu-mi lenea spre usa , o deschid larg , sa-mi racoreasc fata si ochii in cenusiul zilei ,   asa ca mine, dimineata, fara make up.
Incep sa ghicest dexteritatea aruncatorului de ziare: daca nu-l vad imediat in driveway, precis e printre flori or boscheti . Dreapta or stanga.?!

Na, asa ne trebuie , daca am ramas ultimii ramoliti din * cul de sac* ce-si vor stirile citite si mirosind inca a cerneala tiparului de noapte . ( Suntem  singurii care  mai prim ziarul asa- ce necaz pe aruncatorul-sofer la 5 am, doar pentru o casa )
Daca-mi mai jumuleste multe flori , o sa-l reclam, ( l-am) sa fie trimes la reciclarea de tras la tinta …. Precis imi dau o rata si mai mica , ( mi-au ) doar sa scape de ramolitii aia reclamagii .
Ei , in timp ce-mi gasesc tabietul de *Washington P(R)ost*, revin in casa, unde ma fluiera de zor ceainicul, ( singurul care mai fluiera dupa mine ) gata sa trezeasca toti vecinii.
In ziua aia cenusie , ca mine ,am simtit eu o mangaiere pe picior, ala din dreapta , si mi-am zis ca-s poalele halatului, na, ce altceva.
Rasnesc cafeaua , ( only bobe) o pun in presser, toarn apa fiarta peste si gata deschizatorul de ochi, arome si rutina de fiecare dimineata . Sta cateva minute, si eu , timp in care-mi asez lenea in fotoliu si dau sa citesc , normal , vremea ….
Deodata observ ca am companie , nu orice or oricine. O vulpe, vulpe toamna roscata.
Na , belea , asta a fost mangaierea pe picior…ptiuuuu, sper sa nu atace , daca are raby, ca purecii precis ii plimba agale.

Pun repede ochelarii ,care nu-s la indemana -cum stie tot omul- ci la in-de-gat, fiind agatati permanent de gat. Si ce sa vezi , vulpea nu-i decat un cotosman mare si bland care sta si se mira si el de agitatia mea lenevoasa.
Habar n-am de unde vine si ce poveste are caci, aici in satul meu , animalele domestice nu umbla brambura pe strazi si se strecoara in casele omului.
Mai incolo am aflat ca vizita trei vecini.
Saracul , era ranit , avea sange pe blana si zic sa-i dau primul ajutor . Il iau in brate , sta put, si hai la baie, in chiuveta mare .

Aici aplic ce stiam din copilarie cand, adunam toate , ehh, exagerez, aproape toate, matele pricajite pe care le spalam, le deparazitam , pana ce am fost ameninta  de maman ca ma desmosteneste daca….bla, bla  bla.

Le bagam in apa calduta cu shampoon, iar purecii se ridicau la suprafata apei, ( de fapt sareau )se inecau si spalam si lighioana.
De data aceasta, insa, sangele vazut nu era o rana ci o capuse explodata….yuukkk.

Repede manusi si cautat * vulpea cotoi* de paraziti cu penseta.
Huh, mi-a luat ceva timp dar, i-a placut in apa.

Curat, mirosind frumos, uscat partial, in prosop ( ce a ramas al lui ) si-a scuturat corpul mare si roscat , a dat o raita prin dormitoare , a coborat imperial si s-a asezat pe treapta unde deja batea soarele. Umplea toata treapta.

Acela a ramas locul lui, cativa ani buni . Ani in care ne vizita in aceeas maniera; lovit,sfasiat pe urechi, cu ciulini in blana. Il spalam , il hraneam se odihnea toata ziua si seara se proptea langa usa. I-o deschideam si dus era cateva zile.

O data mi-a adus chiar un cadou , un robin killarit, mi l-a lasat  la picioare , mandru.
Ceilalti vecini doar il hraneau ; nu indrazneau sa-l ia in brate . De spalat , nici atat

La noi era SPA. Cativa ani , pana cand n-a mai vizitat pe nimeni…
Raspundea la Sharky .

Read Full Post »