<img src="
Sunt un copac batran , scorburos dar inca falnic .Am mai multa viata in mine, acum , decat pe vremea cand eram ramurica de mar paduret.Am ramas doar paduret , asa, sa sperii oamenii.
Primavara , ocrotesc joaca si cantecul pasarilor ; vara , la umbra mea se odihnesc drumetii ; toamna ma imbrac in cele mai frumoase vesminte si ma zgribulesc pana ce si ultimii locatari pleaca .
Uneori, pleaca si nu se mai intorc . Cred ca i-am speriat cand mi-am scuturat crengile.
Dar nu-mi pare rau,ma fac doar nostalgic caci ,raman mereu cei ce ma iubesc .
De ceva vreme , prin scorbura cotloanelor mele , se plimba o veverita or mai bine zis topaie .(cum ar zice Indy) . E doar un ghem roscat or gri or negru. Are multe surate. Cand topaie, o simt ca pe inima si ma bucura s-o stiu acolo , inlauntrul meu , o viata mica intr-una mare …
Frunzele mi s-au dus purtate de vant in cele patru zari . Dar mai am ( inca) bratele- crengi ramase ca intr-o ruga , spre cer .
Imi simt inima trista si-as vrea s-o bucur .
Asa am chemat toti licuricii sa locuiasca in scorbura , pentru veverita -inima , sa le le fie stele
.
windwhisperer
blue cafe 