sarmalele noastre de toate Craciunurile care , incep a se *face* de prin october , adica de cand te hotarasti sa-ti, sa-mi,pun varza la murat intr-un *butoi* ajuns container de la *container store*,asa, cat o galeata de o capacitate care este o ramasita a vremurilor apuse ale butoiului, azi , ceva dragut , mititel si dragut , pentru 6 (sase) verze mari si late.
Daca tot incerci sa le presezi cu un bolovan de rau , gasit cu greu in Potomac,reusesti sa crapi ,intr-un sfarsit, capacul si sa-ti ploua in *butoi* -compromitand recolta de sarmale si indoind zama de varza.
Asa ca , arunci bidonul – galeata -container ,cum vrei sa-l strigi si, cumperi altul in anul ce vine .
Anul acesta am unul rosu cu noroc la deochi , iar continutul sa numeste , haha , exact*STONE JUICE *
………………………………………………………………………………………………Intr-un an , pe la acea vreme de toamna tarzie , ne viziteaza Johnny, asa, penepusamasa , ca la romani ( nu ca la americani ) si ma gaseste ,asa ,ca la romani, cu treaba , vanturand varza si bolovanul la vedere :
*-What are you doing there ??? stone juice ??.*
…si asa i-a ramas numele , so be it !
O poveste si Johnny ce calarea un Harley-Davidson in cel mai american style cu nonsalanta si maniere latine dobandite prin vecinatate …..
Ce-i drept, m-am abatut mult de la hrisoavele vechi . Pastorel m-ar blestema caci…
*sarmalele se fac și cu varză acră, dar cele făcute cu varză dulce nu numai că au un gust mai fin, dar fac reverență oricărui vin de clasa mare. O sarma de varză acră în fața unui Chambertin, Romanée-Conti sau Nuits St. Georges evoca imaginea grotesca a unei spălătorese cu picioarele goale și manecele sumese, pregătindu-se să execute o gavota cu un marchiz cu peruca pudrata pe o arie de Lully.*
Iar eu , grotesc , le fac in dulcele stil clasic a lu’ bunica, asa, o compilatie intre Pastorel si Ea :
Macin carnea cu o masina de tocat manual -gasita cu truda la un *antique store * caci , una electrica mi-ar face un patee si ,hmmm ,ce ar fi zis Pastorel ?!? care maruntea carnea cu satarul . Este de vita – 1/3 -asa cum zice maestru- iar 2/3 de *porcule grasule* cum ne recomanda.
Succesele nebanuite au venit numai daca faza #1 ,adica stone juice ul, a reusit sa treaca examenul- fara sa ploua in container , fara inghet in prealabil caci avem destul prealabil pe deck in november...fara pofticiosi , apoi….
Mi-am bagat voiniceste o mana in amestecul de carne si ceapa ( tocata in procesor, ca sa nu plang) , apoi am ‘zvarlit hoteste o mana de orez, (sa nu ma vada Pastorel) , sare, piper si cimbru-( destul sa-mi aromeze sufletul).
Pe cand procedam la extractia nervurii centrale din foaia de varza , apare tot penepusamasa cineva , care ma prinde in flagrant de aruncare la garbage disposer a nervurilor si sunt declarata inamicul #1 al risipei . Se procedeaza la recuperarea lor intr-un castron , caci *sunt numa’ bune la iahnia ramasa*.
yummy, what a waste, Josephine !
Apoi incep roluirea: Pun cam o lingura din compozitia bastarda la capatul mare al foii , roluiesc cu grije spre varf ,iar la urma se inchid capetele printr-o miscare de rasucire-apasare al capetelor de varza.
Daca n-ai capete de apasat , e din motiv de apreciere gresita a marimei vs cantitate. Or invers .
Se reia operatia cu vigilenta sporita – percis primele 10-15 vor avea marimi variate .(nici mie nu -mi place monotonia.)
De la atata exactitate, incepe sa ma doara spatele- chinuit de ceva ore inclinate la 30 de grade.
Dau sa ma asez, sa-mi usurez munca. De undeva de sus, vine glasul bunicii : *- daca faci treaba din cur, din cur o sa mananci * care ma trezeste din repaos si ma grabesc sa-mi termin roluirea cu vorbe bunicesti :
Varza ramasa, din diverse motive, se toaca *ghinisor* ,se *asterne* pe fundul vasului de pamant, asa cum zice si Pastorel si bunica,in sfarsit , un punct comun atins de toti trei ,presar cimbru , pun afumatura. Apoi asezi samalele una dupa alta , soldateste si * ghinisor inghesuite * pana ajungi la *susul* oalei , dar nu prea mult , sa nu se * razbune zama* cand o *hi sa hiarba*. Acoper totul cu un strat de varza tocata, cimbru si frunza de dafin si sos de rosii .
Cu ajutorul lui * crock pot* toata fierberea *mocnita* e posibila ; pun capacul, bag oala in priza, setez pe low, si de acum poate *Sa vie Bazarca*- imi savurez bautara de executie .
Pana Vineri au timp *sa steie de vorba cu Dumnezeu* , sa se imbuneze -si noi pe ele- ajutati de o sticla de *Nuits St. Georges *
Ce-mi ramine de spus? Poate doar, “minca-v-as sarmaua”
Eu le fac (de la a face 😉 ) numai din porcisme si nu pun cimbru. Pe linga aceste amanunte, eu le cuptoresc pret de fo duzina de ore. Pot sa-ti spun, cu mina strinsa pe drapel, ca mi se topesc in gura, ca doar nu-s supozitoare sa mi se topeasca-n … cum o mai duceti in rest?
La noi …. sunt codri verzi de brad si cimpuri de matasa. Pardon, asta spunea Goga. Reiau. La noi, din cite spun gurile rele, se pare ca vom avea un Rainy Chrismas, ceea ce este exact pe gustul meu. Nu stiu cum si nici de ce, dar albul spitalicesc ma deprima. Cred ca vine cu virsta 😉
mai mai mai , mare pofticios 🙂
si la noi * se topesc in gura* 🙂
thx, papa. Si aici e cald iar de Craciun or sa fie ~74F…huh
In rest o ducem zi de zi; azi vor veni colindatorii 🙂 si ma tot agit ca nu stiu ce sa le pun in traista…;)