Cand verile se -ntind , levantin, ca un serbet de trandafiri , dogoarea nu se ogoieste , rosele abia isi tin rochia petalelor
eu le salvez cu gandul racoros al amiezelor tihnite cand miscarea umple spatiul cu soapte si arome trecute… amintiri , bunico , dulapul cu secrete…cadoul dulce….dulce…. de trandafir…
…..izbanzi ce-mi dati tarcoale- acuma , ingeresti . Voi ,varste ale ne-ntinatei firi , lenesa infiorare…
….. cand intelesul lucrurilor se mareste , si-ncet-incet ne scapa din priviri… parca am vazut adancul din lucrurile fara glas…doar aroma dulce a dulapului misterios….
……arzand in soare , fara flacari , spinii refac cu umbra locul asezat..
….in urma ta vin altii sa plateasca aceeasi vama , in moneda lor…bunico, am reusit….
windwhisperer
blue cafe 
Inca mai am reteta ta, dar n-am ajuns s-o incerc. Greu sa ma abtin totusi, caci pofta-i mare, mai ales cand te citesc. 🙂
:)big hug ( trimet de-a rostogolu un borcanas )
iti simt degetele lipicioase printre randuri 🙂
xxx, vara minunata Au !
Ce aroma, ce culoare si ce gust! ASTA e vara, cu trandafirii ei! 🙂
Mulțumesc pentru vizită! Se pare ca al meu soț îmi bate apropouri…Și pentru că Enya adoră trandafirii, voi căuta unii buni pentru duceață și îi voi transforma în aromă și savoare. Mersi pentru idee, zi cât se poate de bună! 🙂
Ce gust bun au vorbele tale si fotografiile tale..bitter-sweet. Sint sigur ca si dulceata are un gust extraordinar…velvet-sweet.
vara ,vara , cu cirese la urechi 🙂
*…iau cuvintele si le-nec in mare .
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare. *
Waw harnicuta,super.,cu cit dai borcanul:))