Atatea lucruri nespuse se aduna intr-o luna , intr-un an, intr-un secol.
Ne-am intalnit iar. Doar noi -cateva fete, prietene bune care nu ne-am vazut de-o vesnica saptamana.
Fundite, fustite, rochite, pantofi – au trecut inspectia printre prajituri, bomboane de chocolate si cateva pahare.
Nimic n-a scapat. Tot,toti si toate marile evenimente trecute, netrecute si viitoare….
Am impins mobila la perete, am facut covorul sul, am dat musica tare, lumina moale , am tras draperiile si dance, dance,dance babies….
Totul a disparut : rata la casa, durerea de spate , ce fac copiii (fac bine), junghiul din deget , iarna asta care nu se lasa dusa, cararea facuta la GWU-H , ziua de maine , vantul de-afara,vine or nu vine primavara , asteptatul de *sa se ofileasca toate florile pe care mi le-au dat …. alte iubiri !
A ramas parchetul lucios, zambetul viu, parul zburlit, trupul zglobiu si degetele care au tras draperia de catifea intregii lumi.
.
.
.
Ai tu un fel numai al tau de a pune in cuvinte radacinile lucrurilor … 🙂
un nu stiu ce s-un nu stiu cum 😉
Indy ,join us 😉