Toti stim unde suntem …
Imi amintesc cu exactitate acea dimineata de septembrie , fara sa fac vreun efort …
Revenisem din vacanta dupa o saptamana in Florida unde lasasem umezeala, ploaia , algele rosii,furnicile de foc si o nunta.
Acasa ma astepta un septembrie cu cerul ireal de albastru , aer proaspat , viguros , inceput de indian summer cum numai aici este . Prima zi la job- era o prelungire a vacantei .
In masina , radioul era setat pe 107.3 iar prezentatorul ne facea sa uitam rush hour ul intr-o maniera vesela .
“- Esti washingtonian ?!?
– sa vedem :
* – ai trecut de cel putin trei ori American Legion Memorial Bridge ?
– DAAA, in fiecare zi , ii raspundeam eu , glorioasa .
*- Ai fost macar o data de 4th of July sa vezi artificiile in Washington ???
“- DAAA, de vreo trei ori , cand ne-am plimbat prietenii ce ne-au vizitat in July !! ! raspund eu ! aproape sarind de pe bancheta , caci vizualizam deja caldura sufocanta de atunci .
*- Ai strigat macar odata dupa turisti ….go home yankee ??
“- DAAA, n-am rezistat in cateva randuri cand , in aglomeratia museelor din mall te ciocnesti inevitabil cu multa lume , recunosc eu spasita!
*- Daca la cele trei intrebari ai raspuns afirmativ , te declaram un adevarat washingtonian* ….
WOW !!! mintea mea era inca in vacanta ! vremea superba ma inspira vesela ….
Ajung la job la 8 :45 , suficient timp sa iau o cafea de la cafetarie , sa schimb impersii de vacanta cu colegii cand, mi-am oprit ochii pe imaginea TV ului . Am crezut ca e film . Ma uitam socata cand , al doilea avion a disparut in the World Trade Center .
Am simtit ca toata lumea geme .
Nu era decat inceputul unui cosmar . Au urmat alte stiri ; Pentagonul . Confuzie . Telefoane alarmate . Au atacat WH , World bank ….Drumurile de acces spre Washington au fost inchise . Confuzie . Telefoane . Pleaca…pleaca , esti prea aproape de WH….. imi strigau vocile in telefon…..
Am plecat stupefiata . Pe obraji , lacrimile curgeau fara sa le pot opri . Imi era rau , rau fizic . Rau . Imposibil ,Nu cred, Nu se poate.. imi tot spuneam printre lacrimi si privind in urma.
Cerul era ireal de albastru .Cer de september .Cer washingtonian…
Am meres spre metro ,cu o multime de lume , pe jos .La intrarea in metrou m-am uitat pentru prima data in urma mea , cu teama.
Nimic nu a mai fost la fel .
Veselia diminetii disparuse ….
eram washingtoniana……….. ……………………..
Normal , n-a dainuit o vesnicie . Au urmat la scurta vreme variantele ” contextualizate” , teoriile complotului guvernului Bush . Urat si trist . Dupa numai patru (4) luni un activist de stanga , Van Jones , organiza in San Francisco un marsh , care cerea inviestigatia complicitatii Casei Albe.
Amintirile sunt in mintea mea la fel de vivid ca acum 15 ani .
15 ani sunt multi ??!! sunt putini ??!! Nu stiu . In 2001 nimeni nu auzise de ‘facebook” …nu se inventase inca. Maritatii de atunci nu mai sunt , au divortat . Barack Obama era doar senator de Illinois . Saddam Hussein se bucura de puterea sa in Iraq . In Washington se faceau speculatii despre cine e in spatele disparitiei lui Chandra Levy .
Nu este deajuns sa-mi amintesc ca o idee generala ;
America a fost atacata intr-o zi cu un cer ireal de senin in Sept.11 , 2001 .
Nu este deajuns sa mi-l fixez ca un eveniment politico-istoric , acel eveniment .
Ramane real , o sa mi-l amintesc mereu , la fiecare inceput de septembrie , cand cerul este la fel de albastru , clar, stralucitor, frumos . Ce am simtit , unde eram , tumultul evenimentelor .
Ca sa nu uit claritatea acelei zile .
windwhisperer
blue cafe 