http://www.youtube.com/watch?v=MBW5a77wINQ
“— Am citit odata o carte, continuase el ca si când n-ar fi ascultat-o, o carte cu un tânar care chema serpii si sedea de vorba cu ei. Sunt sigur ca lucrurile acestea sunt cu putinta. Dar trebuie sa te învete cineva… Ariciul meu, bunaoara, se rostogolea în fata mea, îsi ascundea tepii si ma lasa sa-l mângâi pe pântece. Sunt sigur ca as fi putut învata multe de la el, dar nu stiam cum sa-i vorbesc… Soarele asfintise. începuse sa patrunda pâna la ei miros de fân proaspat cosit. — Daca vrei, ramânem putin aici, îi spusese. Se asezasera amândoi în iarba, cu fata spre padure. — îmi pare rau, reîncepu el târziu, dar trebuie sa te întreb ceva… Se opri o clipa, încurcat, si o privi. Simtise cum privirile lui trec peste ea, mai departe, fara s-o vada. — Probabil ca nici nu ai masina. Probabil ca ai venit pâna la soseaua Jianu cu tramvaiul sau cu autobuzul. Ea începu sa râda. — Cu autobuzul, spuse. Ar fi trebuit sa vin cu masina? — Banuiam, soptise el. Banuiam ca n-ai masina… Se ridicase în genunchi, în iarba, si se trase mai aproape de ea. Nu mai parea atât de tânar, dar parca era mai frumos asa; fruntea dreapta, palida, neteda, cu tâmplele descoperite; gura mare, calma, contrastând cu dogoarea privirilor si luciul clar al dintilor. ” ………………………………………………………………………….. Mircea Eliade , Noaptea de sanziene . ” Toti suntem nemuritori . Dar intai trebuie sa murim ”
http://www.youtube.com/watch?v=108UxfghrB8
http://www.youtube.com/watch?v=lcY0Gh3mPBc&feature=related
Sanzienele sunt flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui. Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, „cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde”. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: „Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul”. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar „bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi”, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.
Read Full Post »
windwhisperer
blue cafe 