..
La castelul Warwick Catredalei am dat peste strainul acela nastrusnic . Omul ma atrase prin trei lucruri:
printr-o simplitate candida, printr-o uimitoare familiaritate cu armurile stravechi si prin tovarasia-i odihnitoare – caci, intr-adevar, el duse tot greul conversatiei. Asa cum li se cam intampla celor modesti – ne nimerisem amandoi in coada multimii, care era condusa prin castel, si omul se apuca sa-mi povesteasca o seama de lucruri interesante. Pe cand imi vorbea asa de ademenitor, domol si curgator, parea ca aluneca pe
nesimtite din lumea si din vremurile noastre in vremuri indepartate si intr-o tara straveche si uitata. Treptat, imi urzi o asemenea vraja, incat mi se paru si mie ca umblu printre stafiile, umbrele, praful si mucegaiul unei antichitati incetosate, stand de vorba cu moastele acelor vremi. Imi vorbea de Sir Bedivere, de Sir Bors de Ganis, de Sir Launcelot al lacului, de Sir Galahad si de toate celelalte nume vestite ale mesei rotunde, intocmai cum as vorbi eu despre cei mai apropiati prieteni ai mei, ori despre niste vecini carora le stiu toate necazurile . Si, vai, ce infatisare de om batran capata, nemaipomenit de batran, stafidit, uscat si mucegait –pe masură ce-si depana firul povestilor. Pe neasteptate, se intoarse spre mine si ma intreba, asa cum cineva ti-ar vorbi despre ploaie si vreme bună :
-Tu ce faci aici ???
– Merlin , am venit in lumea basmelor ! Pot sa raman la masa rotunda?
– Vad ca-mi stii numele ! Esti la masa rotunda !!
windwhisperer
blue cafe 