almost expired

La controlul de rutina (din an in paste )al proviziilor veveritei,- erau la un un pas   de expirare -. Dl. mascarpone  si domnisoara  castaAne pure –  in july –  mergeau  de mana  la …plimbare gunoi.

In ideea ca  limita nu era  atinsa , am riscat ( vedem maine )  dulciuri *decadente * ( pfff eii,na ) rapide, usor de executat, de  vara- si asa a  fost scusata, (cu gura plina de spuma de capsuni ) atitudinea veveritei care aduna si uita… ( wow ce  favoare )

A inceput asa :  capsunii  extracopti  de la Butler – trebuiau salvati  , caci pana maine  expirau .  La  tiramisu trebuiau  patru galbenusuri ;  ramaneau 4 albusuri  . Ce sa  faci , ce  sa  faci ??

Ii bati , si-i bati- sa-ti versi naduful  indulcit- cu putin  zahar pudra  vanilat- pana  nu mai cad din castron  decat  cu rugaminti  or cu  spatula . Capsunii zemosi in bagi  in blender, ii zapacesti un pic- si apoi fara sa prinda de veste – ii amesteci cu spuma alba…. Si asta-i tot…  pentru o zi calda – sa inchizi gurile carcotasilor- sa-ti amintesti de spuma de capsuni- niciodata de ajuns-din  copilarie .

..iar maine experimentam tiramisu rapid,fara sofistecarii  caci- veverita a  rumenit piscoturile , 200 gr,   sa le dea o culoare apetisanta – care oricum nu o sa fie observata caci, ii inmuiem in ultimile doua  linguri de ness cafe . Cele  patru galbenusuri le-a frecat cu 120 gr de zahar, 200 gr de frisca , doua cutiute cu decadentul mascarpone ~ 400 gr,  doua  linguri  pure de castane ( care nu-s obligatorii ) dar daca tot ii trecea timpul, de ce sa nu inventam un tiramisu * a la veverita uituca*  Incepi cu un strat de crema , acoperi cu piscotorile imbibate in  ness, si  tot asa  pana termini tot cu un strat  de crema pe care-l pudrezi abundent cu cacao . Toata constructia asta am facut-o  in forma dreptunghiulara  de silicon , caci se modeleaza la ce ai de indesat, ( se poate orice fel de forma) a fost acoperita cu plastic si pusa  la rece …pana  maine ! o sa vedem la  autopsie – caci tot vin *cateva sfarsituri de lume* 😉

…  cum a fost, caci s-a  terminat  din doua taieri si trei inghitituri , ufff haplea , si n-a murit nimeni

Related articles

• Tiramisu (independent.co.uk)

Read Full Post »

Fun sport , kayaking

… intr-o scurta vacanta la sfarsit de May, nimic nu-i mai frumos decat …o aventura  ! So , let’s  get dirty….:)

Cu ani in urma am experimentat acest sport in apele repezi ale Dimbovitei  in defelieul  Rucar !

A fost premiera pentru toti , imortalizata in  revista “Romania pitoreasca “.

Fara echipament de rigoare, fara veste de salvare  ,fara casca…doar  patru “bravi” temerari , o camera  Iashika  si o sticla  de vin de Ivesti , in  doua  “ambarcatiuni ” .

Totul a pornit ” cool” pana  la  lansarea la apa cand, dupa primele minute ,  apa  rece de Mai ~ 5 gr. C a navalit in  “barca” si  nu-ti mai pasa.

Degeaba padelai  sa tii firul  apei , curentul si forta centrifuga ne purta din perete in perete in motiune  de rotire ! Cei doi amici  avand o barca ” lunguiata” avansau mai rapid in fata noastra   . Barca noastra mai ” ovoidala”  continua sa se roteasca purtandu-ne  cind cu fata cand cu spatele.

Dar n-a durat mult , caci la un punct i-am ajuns din urma ; ei  fiind ‘ancorati” ca un guler  in jurul unui bolovan , cu calabalacul tot dus pe apa Dambovitei . In  motiunea barci noastre, noi, am fost purtati la mal  mai usor  si am  incercat sa-i recuperam .

Pentru mine  totul s-a sfarsit aici. Necazul mare  a fost pierderea sticlei de Ivesti… nu aparatul foto,  pe care l-am  lasat ofranda  apei  repezi  si reci din luna mai .

Si credeti ca ne-am lecuit??? Nuuu. Varsta iti confera ” intelepciune ” si maturitate…asa ca am incercat iar acest ” sport”  de  data aceasta….cu experienta !

Intre timp am  aflat  explicatia cuvantului ” kayaky”…care  vine de la eschimo ” Kay “…barca  si  “aky”… numai  pentru eschimosii cu licenta .Acum  ,insa, aveam un ghid care  ne-a explicat cum sa padelam , aveam o costumatie de ” spiderman”, veste de salvare  si helmet pe care in  nerabdarea  mea  l-am pus cu  dosu’n fata , spre amuzamentul celorlalti .

Cel mai  acut mi-a ramas in  minte explicatia ghidului “ce sa faci daca te rastorni”

Cred  ca  din acest motiv am pus  helmet ul invers ! Si cel mai important ..” Nu intra in panica ” .

Dupa aceasta instructie , am intrat in apa si am inceput sa punem in aplicatie indemanarea  “paddling” care m-a dus cu gandul cu multi ani in urma in defileul Rucarului .

Orice faceam , dreapta or stanga ,  kayakul a ales calea lui,  fara niciun efect din partea mea. LA VALEEEE !!!

In cateva minute am  ajuns la prima ” saritoare” oficial numita ” gradul III” , nu intotdeauna fatala .

Si temerara de mine a facut  ce face oricine cu  experienta  din trecut . Am inchis ochii . Sa nu ma vada raul si  nici eu sa nu vad cum my hubby isi incearca vesta de salvare in apele Potomacului.

Noroc cu ghidul  care , l-a  recuperat imediat .  Nu din alte motive , dar nu avea chef si timp sa-l fugareasca pana  la Atlantic  .

Dupa  acea  ” saritoare” apa era calma , si eu la fel  , caci asteptam pe mal sa ne reunim familia  !

Am concluzionat ca apele sunt la fel de reci in May si repezi si ude in toata lumea !

Kayaking e un  fun sport , pe care-l recomand tuturor aventurierilor  care au o asigurare medicala foarte buna .

Poate o sa va vad  vreodata pe ape repezi , in ideea ca o sa tin ochii deschisi !!! 🙂

ps :   Credeti ca ” aventurile” se transmit  generatiilor viitoare??? !!??

J.

Read Full Post »