Ce sa faci intr-o zi cand scolile sint inchise , programarile la coafor cancelate , pravaliile deschid la amiaza?? si strazile sunt un ” ring de patinaj ” ????
Nici the dog nu ma incumet sa-l plimb…. Dar el m-a asigurat ca se plimba singur , avand 4×4 ii este mai usor la derapaj ! Sa-l vad pe trepte 🙂
Atunci , nimic mai simplu ; am scos patru oua din frigy , 120 gr. de faina , tot atatea gr. de zahar si doua castroane :
am inceput joaca de-a cofetarul vesel ! Am facut albusurile ” niege” , galbanusurile le-am indulcit cu zaharul si atata le-a ametit mixerul pana si-au pierdut galbejeala din obraji , devenind albe de suparare ( aproape )
Apoi le-am incununat intr-o nunta secreta cu faina , usor, usor sa nu care cumva sa-si dea seama de imperechere . si din doua castroane am facut unul ! ( nu de spalat)
am turnat toata veselia pe fundul unei tavi , pe care in prealabil am “poleit-o cu staniol” . Nu , nu era nunta de argint ci doar marea adunare de oua ,faina si zahar ! Cam asa , cu grija , sa nu ajunga la margini si sa se razbune pe jos , caci spalatul podelei nu e in program .
Minunea asta labartata am bagat-o la cuptorul pregatit la 390 F , care i-am tradus in ~ 180 C … pentru 15 ‘ minute . Nici un minut mai mult caci, mirele ,( pardon , blatul ) nu-l vrem bronzat ! Il scoatem de la caldurica si-l asternem pe un stergar curat , umed , printr-o miscare abila de rasturnare cu ” fundu’nsus ” . Jupuim delicat staniolul siiiii ne da asa :
si asa , firbintel ,il racoresti cu-n pui de lele de gem acrisor de fragi , or caise , or ce ai prin dulap ! Intinzi “sunscreen ul ” acesta bogat in vitamina C , pe toata suprafata ,
apoi purcezi la roluirea cu servetul ! pe care o sa-l mazgaliti cu gem . Precis ,dar nu va necajiti . E doar o joaca ! Si cand sunteti aproape de sfarsit si observati ca de fapt nu aveti decat doua maini , strigati HELPPP , si daca va aude CINEVA , vine nedumerit : “-iar te joci draga ??” “- Da, iubitule ! si daca tot ai venit , trage si-o poza la capd’opera asta ca eu sunt plina de gem pe maini si precis nu dureaza cat un Rembrand ”
zic eu …dandu-i drumul pe un platou . Spiritele cad in extaz de asa roluire maiastra si-mi termin masterpiece ul cu chocolate alba , rasa, asa, sa acoperim imperfectiunile . Sunt sigura ca si cu ele , opera mea se v-a termina pana deseara ! Oricum , toata ” joaca ” nu mi-a luat decat o jumatate de ora , si ziua -i tanara !
Nimic insa nu se compara cu o glazura perfecta a crengutelor ” dogwood ului” , cu care mama natura se joaca azi !
Mie nu mi-a reusit niciodata . Si pentru ca am atata timp in ziua asta ghetoasa, o sa-l revad pe Donnie Brasco , apoi o sa continui ” 1421″ al lui Gavin Menzies unde aflu ca oul lui Columb , pardon America , altii au gasit-o . 🙂
j,
windwhisperer
blue cafe 