Feeds:
Posts

no news , good news…
same old , same old

blue cafe

olivia-summer-001

Toti stim ce aniversam la 4 Iulie ,dar nu toti stim cum este acest picnic autentic, pana ce salata de cartofi tinuta cinci ore in soarele de july ,nu devine *food poisoning* cu bacterii ce pot fi vazute cu ochiul liber .

Dar sa nu exageram cu spaimele si sa uitam de- our Founding Fathers – George Washington, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson,  Barack Obama , Marco Rubio si Tony Bennett -cand au aterizat la Plymouth Rock. Si mai nou  mr. Trump.  Acesta  n-a  aterizat , s-a nascut si crescut in Queens, New York  ( mai grozav 😉 )

#1 – Cand tu aterizezi *onest , sarac si fericit in America* , nu la Plymouth,ci la  alte airport uri , e un *must* sa vezi macar o data in viata   aceasta  sarbatoare  in capitala lumii,Washington DC .

Asa  am facut si noi ,  cu indrumarea  sincera  si cu ea …

View original post 760 more words

Advertisements

Stiu ca cineva ma priveste de acolo….

Nu te voi uita .

blue cafe

Draga  Tata ,

iti multumesc pentru toate povestile ,  carora nu le-am aflat sfarsitul decat  tarziu ! ” A fost o data ca-n povesti……a fost ca niciodata “…..   Multumesc  sportivului  , care mi-a  explicat  cuvintele fotbalului , strigand  linga tine in tribuna Giulestiului ; Multumesc  pentru Duminicile de  la hipodrom , unde am indragit caii  si cursele ; Cat se supara mama pe noi  !  haha .  Stii, abia acum gust ” viciile ” astea… La derby ul din Kentucky  ai fost linga mine !  Multumesc pentru arta sahului ,  cand te lasai batut ! Multumesc pentru vizitele la “mos Nichifor” unde mi-am  “batut” mintea cu ” citirile ” interzise ! Multumesc  pentru cand m-ai scapat din  poala lui “ dl Tudor” caci il poceam pe ” Zdreanta”  ; Multumesc pentru” Invitatia la vals ” cand l-ai rugat  pe “nea Miha” sa-mi semneze cartea cu  dedicatia ce m-a emotionat  mult !   Multumesc pentru zilele ” dolce far niente”  la Mogosoaia in compania ” nebunilor” si…

View original post 113 more words

 16998798_723373637844322_2922482845142516088_n

Putere suprema a omului este fantezia *

E soare, cafeaua costă 3 lire și mister John Cleese e încălțat în papuci de casă negri cu blăniță albă. Stă de vorbă cu Peter, unul dintre organizatorii Byline, primul festival de jurnalism din lume. Se vorbește despre atacurile asupra presei, cât de independentă e mass-media, nu sunt soluții la lipsa de bani, la lăcomia […]

via Cum miroase frica? — feher

*Of all God’s creatures there is only one that cannot be made the slave of the leash. That one is the cat. If man could be crossed with the cat, it would improve man, but it would deteriorate the cat.* — Mark Twain

P1010094.JPG

Cine se scoala de diminineata, n-ajunge departe, credeti-ma, ajunge doar un etaj mai jos, adica in bucatarie. Orbecaind,umple ceainicul cu apa , aprinde aragazu’ tranteste fluericiul ala pe foc siiii
Tarandu-mi lenea spre usa , o deschid larg , sa-mi racoreasc fata si ochii in cenusiul zilei ,   asa ca mine, dimineata, fara make up.
Incep sa ghicest dexteritatea aruncatorului de ziare: daca nu-l vad imediat in driveway, precis e printre flori or boscheti . Dreapta or stanga.?!

Na, asa ne trebuie , daca am ramas ultimii ramoliti din * cul de sac* ce-si vor stirile citite si mirosind inca a cerneala tiparului de noapte . ( Suntem  singurii care  mai prim ziarul asa- ce necaz pe aruncatorul-sofer la 5 am, doar pentru o casa )
Daca-mi mai jumuleste multe flori , o sa-l reclam, ( l-am) sa fie trimes la reciclarea de tras la tinta …. Precis imi dau o rata si mai mica , ( mi-au ) doar sa scape de ramolitii aia reclamagii .
Ei , in timp ce-mi gasesc tabietul de *Washington P(R)ost*, revin in casa, unde ma fluiera de zor ceainicul, ( singurul care mai fluiera dupa mine ) gata sa trezeasca toti vecinii.
In ziua aia cenusie , ca mine ,am simtit eu o mangaiere pe picior, ala din dreapta , si mi-am zis ca-s poalele halatului, na, ce altceva.
Rasnesc cafeaua , ( only bobe) o pun in presser, toarn apa fiarta peste si gata deschizatorul de ochi, arome si rutina de fiecare dimineata . Sta cateva minute, si eu , timp in care-mi asez lenea in fotoliu si dau sa citesc , normal , vremea ….
Deodata observ ca am companie , nu orice or oricine. O vulpe, vulpe toamna roscata.
Na , belea , asta a fost mangaierea pe picior…ptiuuuu, sper sa nu atace , daca are raby, ca purecii precis ii plimba agale.

Pun repede ochelarii ,care nu-s la indemana -cum stie tot omul- ci la in-de-gat, fiind agatati permanent de gat. Si ce sa vezi , vulpea nu-i decat un cotosman mare si bland care sta si se mira si el de agitatia mea lenevoasa.
Habar n-am de unde vine si ce poveste are caci, aici in satul meu , animalele domestice nu umbla brambura pe strazi si se strecoara in casele omului.
Mai incolo am aflat ca vizita trei vecini.
Saracul , era ranit , avea sange pe blana si zic sa-i dau primul ajutor . Il iau in brate , sta put, si hai la baie, in chiuveta mare .

Aici aplic ce stiam din copilarie cand, adunam toate , ehh, exagerez, aproape toate, matele pricajite pe care le spalam, le deparazitam , pana ce am fost ameninta  de maman ca ma desmosteneste daca….bla, bla  bla.

Le bagam in apa calduta cu shampoon, iar purecii se ridicau la suprafata apei, ( de fapt sareau )se inecau si spalam si lighioana.
De data aceasta, insa, sangele vazut nu era o rana ci o capuse explodata….yuukkk.

Repede manusi si cautat * vulpea cotoi* de paraziti cu penseta.
Huh, mi-a luat ceva timp dar, i-a placut in apa.

Curat, mirosind frumos, uscat partial, in prosop ( ce a ramas al lui ) si-a scuturat corpul mare si roscat , a dat o raita prin dormitoare , a coborat imperial si s-a asezat pe treapta unde deja batea soarele. Umplea toata treapta.

P1010024.JPG

Acela a ramas locul lui, cativa ani buni . Ani in care ne vizita in aceeas maniera; lovit,sfasiat pe urechi, cu ciulini in blana. Il spalam , il hraneam se odihnea toata ziua si seara se proptea langa usa. I-o deschideam si dus era cateva zile.

O data mi-a adus chiar un cadou , un robin killarit, mi l-a lasat  la picioare , mandru.
Ceilalti vecini doar il hraneau ; nu indrazneau sa-l ia in brate . De spalat , nici atat

La noi era SPA. Cativa ani , pana cand n-a mai vizitat pe nimeni…
Raspundea la Sharky .

copacul Eu

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
<img src="

Sunt un copac batran , scorburos dar inca falnic .Am mai multa viata in mine, acum , decat pe vremea cand eram ramurica de mar paduret.Am ramas doar paduret , asa, sa sperii oamenii.

Primavara , ocrotesc joaca si cantecul pasarilor ; vara , la umbra mea se odihnesc drumetii ; toamna ma imbrac in cele mai frumoase vesminte si ma zgribulesc pana ce si ultimii locatari pleaca .
Uneori, pleaca si nu se mai intorc . Cred ca i-am speriat cand mi-am scuturat crengile.
Dar nu-mi pare rau,ma fac doar nostalgic caci ,raman mereu cei ce ma iubesc .

De ceva vreme , prin scorbura cotloanelor mele , se plimba o veverita or mai bine zis topaie .(cum ar zice Indy) . E doar un ghem roscat or gri or negru. Are multe surate. Cand topaie, o simt ca pe inima si ma bucura s-o stiu acolo , inlauntrul meu , o viata mica intr-una mare …

Frunzele mi s-au dus purtate de vant in cele patru zari . Dar mai am ( inca) bratele- crengi ramase ca intr-o ruga , spre cer .

Imi simt inima trista si-as vrea s-o bucur .
Asa am chemat toti licuricii sa locuiasca in scorbura , pentru veverita -inima , sa le le fie stele
.14114853_1290239430987319_213250152842185841_o

SoHo

 

Recunosc , nu am un stil de viata sofisticat. Nu ma distrez toata noaptea la baruri cu oameni care au parul vopsit in culori fosforescente adunat perie pe mijlocul capului . Idea mea de o seara nemaipomenita este sa ies la 7:45 p.m undeva unde gasesc o inghetata de iaurt cu un mot de chocolate , neaparat fat free si sa ma plimb …. on the wild side…

Traiesc intr-un cul de sac linistit unde, singurele sunete ce te fac sa ridici ochii pe cer, sunt ale gastelor canadiene ce ne survoleaza primavara si toamna. Apoi se odihnesc pe pondul si parcul din spatele casei. Singura nefericire este , insa , ca lasa ca toate fiintele care n-au LOO, un mers pietonal ca mersul-sarit al piticului pe alee , pana la prima ploaie ce spala LOO- ul bio.

Folosesc acelas stil de moda, comod, din 1967 si cred ca am nenorocit piata modei cu monotonia culorilor mele, exceptand chilotii care, sunt multicolori.

N-am folosit tattoouri or inele care sa-mi gaureasca fata, tot asa cum nu cred ca as vrea sa-mi bag un scorpion in nas.
Cu alte cuvinte ,sunt , din punct de vedere cultural, o persoana tot atat de interesanta ca un sandwich cu branza feta cu mayo si o frunza verde . Verde salata.

Recent am petrecut un weekend in fascinantul district SoHo . Pentru cine nu stie , SoHo e asezat in New York la sud de strada Houston , care efectiv inseamna :*So,-How-Do-You-Eat-With-Those-Rings-Through-Your-Tongue?*

Am stat la niste prieteni buni, intr-un bloc cochet, care de cum am ajuns ne-au inmanat un teanc de instructiuni, foarte detaliate , de folosire a codului deschis/inchis al : alarmei de apartament , usa de palier,draperii,aragaz, microwave, TV, combina de sunet si lumini; pornit/oprit apa.Aplaudat la veioze . O data , de doua ori , de trei ori, depinde cata atmosfera vrei sa-ti faci…huh

Personal , n-am lansat nicio racheta nucleara impotriva Moscovei , dar va spun, cred ca e mai putin complicat decat teancul de instructii cand locuiesti in SoHo.

Oamenii aici sunt foarte constiinciosi cu securitatea, altminteri incearca sa te priveasca prietenos cand astepti liftul in lobby , considerand ca precis ai o macheta or acid, gata sa-i ataci .

( Nu spun ca-i mai altfel in Wash.dc or Baltimore. Doar ca nu ne temem ca toti ar fi inarmati caci,de fapt stim ca toti sunt inarmati. )

Dar sa revin la trezirea mea culturala.
SoHo e plin de boutiquri de moda *avant garde *, care in franceaza inseamna : *vizibil din spatiul cosmic*.
Mai tineti minte cand era foarte la moda sa porti numai negru si poliester in culori de-ti deranjau retina ?! Ei bine, acele timpuri au trecut. Acum e foarte la moda tot ce este comic neatractiv, culori palid-radioactiv . Si sa nu credeti ca simplitatea le confera ieftineala, dinpotriva.

Altceva la foarte mare *avant garde* este mobila nefinisata, veche or foarte veche . Cu cat este mai deteriorata cu atat pretul are mai multe zerouri in coada. Iar mobila de gradina trebuie sa fie din metal ruginit. Cu cat mai multa rugina cu atat mai mare este patina acelei piese.

Intr-o pravalie era chiar un dulapior pentru seminte ( wow , cultivam in SoHo-nu aburim doar sparanghel), cu sertare lipsa or rupte, unde isi facusera culcus o familie de lilieci. Dupa abundenta de guano , pareau sa fi fost locuitori de cateva generatii bune.Nu de alta , dar liliecii sunt foarte buni consumatori de tantari si alte ganganii pe placul lor. Pretul acestui *fost apartament de lilieci- dulapior de seminte * doar $4,500.
mms-7337-2-683x1024

Alaturi, intr-o vitrina ,se admira un manechin imbracat in culori electrice care precis distrugeau campul magnetic al pamantului . Pantaloni bleu palid, blusa verde brotacel, esarfa mov purple tare si o panama cu pene de paun…. Nu va zic pretul , caci nu era,deci totul era de…. nepretuit .

In situatii ca acestea , ma gasesc gandindu-ma : Sunt chiar asa de nesofisticata or totul a innebunit ??? .

Si credeti-ma * arta fina* la mine nu inseamna prosopul de plaje cu portretul lui Elvis, or MonaLisa.

Acelea sunt pe catifea :)….

https://en.wikipedia.org/wiki/SoHo,_Manhattan

SoHo-Fuzzy-Images

Good Friday

Nu doar la mine in suflet reverbereaza ,azi, Bach cu atata intensitate , iar eu , de la minutul 0:39 am incetat sa mai respir .

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

/>Doamne- Eu stiu ca ne visezi . Dar spune-mi- ce boala de copil , ce suferinta iti da acest cosmar ? De ce e lumea asemenea broboanei de sudoare ce straluceste pe fruntea Ta ? Oare neantul nu e racoros ca mana unei mame iubitoare ? Nu se starneste-n toata vasta vesnicie o soapta , macar una , sa pogoare asupra -Ti, sa aline febra asta ?

De -am fi cu-adevatat, am suferi si noi de boala Ta. Trezeste- Te

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

ellenlunney

Gather Food, Flowers & Friends

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

politicstand.com

Puterea noastra sta in cuvinte!

Adrian Georgescu

Scriu iute și piperat

Two Fat Americans

Eating & Drinking Our Way Around The World (While doing some other fun things too)

Blog de Draga Sbiera

poésie comme vérité universelle

tineri pentru tineri

scrieți, citiți, râdeți, plângeți, săriți în pat și apoi râdeți si mai tare, oricum viața trece.

The V Life

C'est la V

existence !

blog de philosophie imprévisible, dir. Jean-Paul Galibert

blue cafe

Don't worry about knowing a lot , you know what is useful , and that's what counts :)

Simplu

Despre banalități

Copacul din pădure

Blog social comun

Mark My World

Hacking life while enjoying everything in between

Brazilia mea / Meu Brasil

Aproape vs. Departe

Ecologia Comunicarii

Libertate. Credinta. Echilibru. Iubire. Toate acestea, Impreuna.

Hair with Samm

Images Hair Salon