Vis, spulbera-ma, doar m-ai nascut cu capu’n nori….
Sfasie-mi mintea cu atingeri de petale, stinge-mi lumina din priviri cu catifeaua albului . Imbalasameaza-ma in aroma ta. Iar de trec pragul or ma ridici in slavi- ca pe o Dorothy, leaga-mi la mana fir rosu de speranta , sa pot scapa de blestem . Doar nu se cuvine sa patrund intr-o lume care nu-i a mea .
Dar as ramane o primavara sa vad cum imi rasfati tot trupul in pat de flori ,cu mangaieri pe brate si pe umeri or adieri pe frunte si sarutari pe piept .
Deschide-mi pleoapele grele. Trezeste-ma. Da-mi putere sa schimb ceea ce pot schimba , sa accept ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a le deosebi .
Ce aprige vor fi pedepsele pe-o jumatate floare- pe-o jumatate om , caci nu vii ca sa plec si nu pleci ca sa vii . Doar sa ramai , sa-mi legan visele in inaltul tau , cu ochii abia mijiti de oboseala sfanta a albului.
Si de nu-ti plac , domesticeste-ma c-o scuturatura blanda, atarna-ma de-o umbrela , intoarce-ma pe pamant unde totu-i pamant , pamant si cer cu adiere secreta de patchouli…
frumos
Thx,indeed is unrealistic my … flowers tunnel !