in nori

Vis, spulbera-ma, doar  m-ai nascut cu capu’n nori….

Sfasie-mi mintea cu atingeri de petale,  stinge-mi lumina din priviri cu catifeaua albului . Imbalasameaza-ma in aroma ta. Iar de trec pragul or ma ridici in slavi- ca pe o Dorothy, leaga-mi la mana  fir rosu de speranta , sa pot scapa de  blestem . Doar nu se cuvine sa patrund intr-o lume  care nu-i a mea .

Dar as  ramane o primavara sa vad cum imi  rasfati tot trupul in pat de flori ,cu mangaieri pe brate si  pe umeri or adieri pe frunte si sarutari pe piept .

Deschide-mi pleoapele grele. Trezeste-ma. Da-mi putere sa schimb ceea ce pot schimba , sa accept ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a le deosebi .

Ce aprige vor fi pedepsele pe-o jumatate  floare- pe-o jumatate om , caci nu vii ca sa plec si nu pleci ca sa vii . Doar sa ramai , sa-mi legan visele in inaltul tau , cu ochii abia mijiti de oboseala sfanta a albului.

Si de nu-ti plac , domesticeste-ma c-o scuturatura blanda,  atarna-ma de-o umbrela , intoarce-ma pe pamant unde totu-i pamant , pamant si  cer cu  adiere secreta  de patchouli…