Batrinetea vine ca o coroana pusa pe capul unui magar, cine are nevoie de asemenea domnie ?
Trupul ti-e ca un scaun descleiat, ca un dulap gaurit de carii, ca o blana falnica mancata de molii.
O glorie a lumii din care te consolezi ca ai ramas cu intelepciunea si peste care in curind se va asterne colbul.
Un boier scapatat care-n luciul ultimei bijuterii retraieste nostalgic nepasarea tineretii.
Demnitatea asezata pe care ai capatat-o atit de greu se clatina strasnic la fiecare tusit iar trupul devine o cladire istorica pe care toti o respecta dar nimeni n-ar vrea s-o locuiasca.
Uneori capitanul e inca la carma acestei nave putrede, alteori el e demult pe fundul marii si numai lemnele, ude si necarmite cauta la intimplare un tarm eliberator.
Ce didact desavirsit e Dumnezeu ! Ne purifica printr-o umilinta finala, ne mai da o sansa de penitenta inainte de inevitabil, ne invata a trai in ciuda trupului nostru, ne obliga a cauta sens in ceea ce pare absurd : acel…. *Happy End*.
Doar cine a avut pe deget doua verighete cunoaste teama de necunoscut….
Acum trei ani stiinta ne-a zis ….*sase luni * . A gresit .
windwhisperer
