all the small things

*- stiu , stiu  ,gata-  rucksack ul galben e la usa -plecam la rau  .-  eu sunt gata , grabeste-te  . hai o data ,hai,- nu o sa-mi fie foame , lasa sandwich ul , hai , hai . nu esti gata ? bicicletele  le-a  agatat , gata . hai , hai  – nu ne trebuie apa , beau din rau , hai .  conduc eu , am incaput in spatele volanului …ohhhh da , n-am carnet , bine, bine , nu te supara , trec in spate – dar cu o conditie : deschide geamul ,mult, mai mult, pana jos  – nu , nu sar , nu-ti fie teama -sa-mi fluture urechile , sa-mi cante vantul, sa ma ploua pe ochi , nu-mi pasa , hai , hai, hai o data caci , uite, apar  vecinii se uita la noi – cine latra  atata…woof … *

.

  Multi ani am mers  la rau in trei . N-am inteles niciodata cum de stia  ca e Dumineca si plecam la  rau cu bicicletele. In nerabdarea sa ,  sarea in masina pe locul soferului si ne grabea cu woof , woof, baritonal pana ne vedea pe amandoi asezati pe scaune.

Atunci  inceta   acel woof-woof ce te  asurzea..

 Energia exploziva si-o consuma taragandu-mi bicicleta mai rapid decat daca as fi pedalat . Stiu , nu-i cinstit  dar , nu abuzam .

 Au urmat  ani fara biciclete( avea o varsta)  si postalion n-avem. Doar plimbare lunga , pentru noi, si dubla pentru el caci alerga frenetic inainte si-napoi. Nici o comanda nu era ascultata.

Sigurul mod sa-l faci sa revina era sa nu te  vada ( ne ascundeam) si aparea intr-o suflare  (- v-am pierdut- aici erati ?ce oameni- va tineti de prosti)

 Acum mergem  la  rau  cu bicicletele , in doi .
Pauza anilor fara bicicleta  m-a oprit dupa doua mile sa-mi revin, sa mancam breakfastul * togo*  facut nu pe fuga si fara grija trezirii vecinilor , doar trezirea altor fiinte…

……..

 O firimitura uriasa incepuse sa umble . M-am uita cu atentie si am vazut* motorul*- o furnica pricajita , nu , nu *fire ant* de Florida ci una autohtona , de Maryland, isi purta  captura spre marginea bancii.

Cu o frunza  am incercat s-o opresc . Zidul Berlin ului a fost un moft- pe  langa  asediul ei  .

Si-a reluat munca tenace cu feromonii ei cu tot .

Si-a dus captura pana la marginea bancii de unde a cazut cu ea cu tot la baza  musuroiului.

Au urmat cateva drumuri – ca cercetasii- si-a strigat suratele (-  uite ce oameni buni   nebuni  cred) care , au aparut in graba .

M-am intins pe iarba sa observ ce se intampla. Uriasa firimitura  a inceput sa se micsoreze rapid si fiecare dumicat era dus …unde altundeva decat la….groapa cu furnici…all the small things…amazing !

I