… in asteptarea sesiunii a venit… earthquake dupa ~ 150 de ani… am fost prima la usa …brrr
Advertisements
Pages
- Follow blue cafe on WordPress.com
-
vechile noutati
Top Posts & Pages
yes, I do tweet
Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.
incercari artistice
Top Posts & Pages
daca e marti , sunt Eu
Posts I Like
-
- 75,948 hits
Meta
Archives
Sign by Danasoft – For Backgrounds and Layouts
sinziene
Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.
facebook
Meta
Bloguri pe care le urmăresc
- The Wandering Poet
- Bogdan Calehari
- http://www.theunknownbutnothidden.com
- The Vintage Contessa
- În pauza de blog
- Blogul unei tipe oarecare
- Quodixit
- Mircea Meşter
- ellenlunney
- Simona Tache
- politicstand.com
- Adrian Georgescu
- Julie & Dean: Two Fat Americans
- Blog de Draga Sbiera
- tineri pentru tineri
- The V Life
- existence !
- Jetset Wunderlust
- Simplu
- Copacul din pădure
time,adventure,history, books, pictures
windwhisperer
Advertisements
Tocmai ne uitam acum la stiri. Cit a durat?
o eternitate 😦 pentru cine are experiente vechi…… 5-6 secunde
Citisem fluxurile de ştiri, apoi am văzut şi la TV. Se pare că-i puţin neobişnuit în zonă. Am înţeles că a fost de suprafaţă, iar acestea sunt cele mai periculoase. Eu în RO le-am prins pe toate, începând cu cel din ’77, ştiu cum e…
stiu cum e…n-as vreau sa mai simt iar…
Începe pământul să nu ne mai rabde.
@ Costel ,
Everybody knows that earthquakes “belong” on the West Coast. Those states owe us restitution!! 🙂
@ Peter,
da, a fost la ~ 4 mile adancime, de aceasta s-a *labartat* pana la Martha Vineyard 🙂
@abbilbal
chiar asa??!!!
Uf, nu-mi place asta, si inteleg perfect chestia aia cu prima la usa. 😉
Shayana , cineva trebuia sa * defileze* in amintirea lui 23 🙂
amintirile de genul acesta sunt ascutite si apar imediat, înfigându-si coltii si provocând panica. Si eu am trait toate cutramurele din ’77 pâna-n 2000. Sensibilitatea mea era extraordinar de fina. Simteam orice trepidatie, chiar si noaptea în somn.
Dupa ce m-am mutat în Germania, lucrând întro cladire veche pe una din arterele principale ale orasului, de câte ori trecea un tramvai sau un TIR, maream ochii si ca un arc, eram pregatita sa sar la usa, în cazul în care presupunerea îmi-era confirmat de un alt coleg… Dar, aici,nu a fost cutremur de 50 de ani… Grau am învatat sa-mi controlez frica!
Numai gânduri bune!