Late edition : BRAVOOOO
e atata energie la Vancouver , care-mi demonstraza ca acel domn ” valvoi” a avut dreptate : trecutul , prezentul si viitorul se petrec in acelas timp .
M-au prins alte vieti si vremuri si nu am mai trecut nici eu pe la mine. Am anuntat ca vreau sa fac o vizita, sa vad ce raspuns primesc.
Energia mea de musafir asezat pe sofa e atat de extrema , ca si performantele tinerilor de la Olimpiada . Mai rapid, mai sus , mai fara gravitatie , gravitatie care se depoziteaza noaptea in varful muntelui si trebuie adus la vale de tinerii neinfricati, colorat cu albastru , gata cu fanioanele, sa nu se piarda traseul . … si asa energizata , ma duc cu gandul la cei de atunci care azi n-ar ocupa nici locul trei !
Ski ul m-a fascinat mai mult decat patinajul . Motivele sunt ale mele , inversunate de cuplul de Protopopovi , Oleg si Ludmila ,( cum altfel ?!)care au tot * baletata * pret de doua or trei Olimpiade , pana au plecat la Elvetia . Lumea parca se oprise in loc si nu existau altii . Unde mai era Sonja Henie ??!! A trebuit sa apara o Katarina Witt cu o cumpana perfecta de 180 de grade , intepenind obiectiviul camerelor TV din Estul nostru, sa le aratam alora din Vest ca aveam si noi popou cu chilotei mici . Cand au aparut Jayne Torvill & Christopher Dean mi- am zis : in sfarsit , exista si alceva !!
Tot privind ecranul alb/negru al televizorului de atunci pe care Topescu il colora maiastru povestindu-ne culorile reflectoarelor, costumele, obrajii trandafirii , gratiile patinatorilor , imi placeau tot mai mult probele de ski unde imaginatia mea era lasata in voia vantului !
Incepusem cu patinajul , la indemnul patriot dintre niste examene : ” mai bine muncesti si tu ceva , sa aduci o paine “… si am muncit, iar primul * salar* l-am cheltuit pe o pereche de patine cu ghete albe si o paine , pe care am pus-o ascultatoare pe masa . Dar n-am mai fost de gasit . Facusem poteca la Florasca . Iar de la patinat la skiat n-a fost drum lung , ci doar experiente extreme din pricina de echipament inchiriat si de multe ori legat cu o sarma ,* sa nu mai fuga skiul in padure * cand sarea legatura !
Am avut insa povesti frumoase ; intai cu Toni Sailer, apoi profesori nebuni :Jean Claude Killy , Ingemar Stenmarck , Alberto Tomba , *la bomba* care mi-au imbunatatit stilul si gustul pentru acest sport vijelios . Cati mai stiu de ei ??I-ati cunoscut?
Gustul am incercat sa-l transmit generatiei viitoare din dragostea mea pentru acest sport , cred, nu dintr-o disciplina si intr-un mod haotic . Nu exista ” scoala de ski ” pentru puradei , asa ca atunci cand unul pleca intr-un downhill gravitational , la strigatul meu de lupta : *- fugi , prinde-l pe Bebe * venea raspunsul lenes : “lasa draga , facem altul la noapte ” umpland valea de hohote de ras si promisiuni de multa bere !!
Raspunsul il primesc cu fiecare victorie a acestor tineri fara frica, minunati, care-si zdrobesc genunchii printre * moguli* fara sa-si lege skiurile cu sarma !!! Bravo lor !
:kiss:
Ca intre doua pasionate de acelasi lucru! Lindsey was…. there are no words for how she was. Din alte lumi. 🙂
Si Jules de altfel, sa n-o uit.
oh, pin , te asteptam !
toate fetele care au ajuns pana aici , au castigat !
sunt speciale si merita BRAVO !
Lindsey e un miracol ! ai vazut-o cum a trecut linia ?? doar pe un picior ..wow….
Slava Domnului , fetele care au cazut sunt bine !
mai sunt olimpiade 🙂
bear hugs , J.
Fotografie de vis!
Tatal meu urmareste minut cu minut Olimpiada, eu doar hibernez in cinstea ei 🙂
Distractie placuta
@”Toni Sailer, apoi profesori nebuni: Jean Claude Killy , Ingemar Stenmarck , Alberto Tomba…”
o tempora, o mores… THE dream team…
Nu stiam ca Toni a decedat anul-trecut… 😦
Jean-Claude Killy e o legenda vie… cel mai vast domeniu skiabil din Alpi poarta numele lui: Tignes et de Val d’Isère.
Andi , bine ai revenit !!!
da, poza din poza 🙂 si eu visez 🙂
Melanie !thx
dar ce-am facut ieri ??hmmm?? :):)habar n-am 🙂
Hi Windy!
nu stiu ce-ai facut ieri, astept sa ne dai detalii… 😉
à propos de sublima Katarina Witt, când eu locuiam la Houston, era înca în USA… o mai fi p-acolo?!
Frumos articol! Chiar emoționant…Alberto Tomba , ”la bomba” , ce amintire dragă! Îl iubeam de-a dreptul, era și haios, avea o mulțime de fani, inclusiv din tabăra adversă. Eu nu schiez, dar patinăm, toată familia! E ceva și asta.
La mine a venit un pic primăvara… 🙂
Iti doresc sa primesti raspuns favorabil in legatura cu vizita ta la Vancouver.
In poza esti tu?… Ce amintire frumoasa!… 🙂 Figura aceea cu schiurile incrucisate e o “cristiana”, asa-i?…. Intreaba o ignoranta in ale sporturilor. 🙂
Mi-a placut replica aceea cu “facem altul la noapte!…” :))
Te pupic. Zile frumoase si vesele! 🙂
Eu am crescut cu Surya Bonaly si cu salturile ei fantastice 🙂
Surya Bonaly si simpaticul “muschetar” Philippe Candeloro, la fel de simpatic “en direct-live” de la Vancouver… 🙂
Mirela : orice sport e o bucurie , in special cele de iarna 🙂
Melanie ; nu-i asa??!! grozavi !
Cosanzeana :
raspunsurile le primesc in fiecare seara ! 🙂
azi canadiencele ne-au aratat ca nasc bebelusii cu crossa in mana 🙂
La Vancouver si Victoria am fost mai demult, intr-o vara, si am skiat :):) in 3th july :)la Whistler…nu se uita usor !
ce vezi in pic e un *plug* .:)Cristianele sunt cele in *S* cand mergi dintr-o parte in alta a partiei ( mai strans or mai larg)
cu picioarelele paralele !!!
thx, zi buna la tine :)xxxx,j
andruska !welcome!
thx 4 stopping by !
eu am crescut cu toti :):)
thx all !for sharing !
mi-ar place sa fie finala la hockey baieti
Ca-USA ! atta game 🙂