a la turka

Cum vara se intinde levantin ca un serbet de rose ,  ne  orientam spre feluri  de mancaruri usoare , racoroase , dar si blestemate la urma din pricina porcareli  lasata pe  aragaz . Dupa ce coci doua  vinete  gogonete , cojite ,  le pui la scurs si- doar gandindu-ma la salata ce  urmeaza s-o toc, s-o frec cu ulei  si s-o inmiresmezi cu ceapa din belsug  , imi trece cheful  de  ea .  Dar ma strafulgera  prin minte ,  desigur , reteta Luminitei  cu gust ottoman care , bucura nu  doar sultanii *hunkar begendi*  ci si pe cei plictisiti de ulei si ceapa .

Cele plicticoase  le-am inlocuit cu   : 50 gr unt  + 50 gr faina , topite usor si stinse cu 450 gr lapte  ,  fierte discret pana la  consistenta de ciulama .  Vinetele  scurse  si tocate , or mixate ,or zdrobite ( cum va place ) le-am amestecat  cu  ce am zis  mai sus si mi-a dat   :  iar in timp ce  presaram ornamentul patrunjel , gandul m-a dus la  cu *Toate panzele sus* si carte si film ,  mai ales la  ghiaurul  Ismail , Jean Constantin si *siktir*- ul trantit la  finalul ciorbei .

Cred ca  asa merita si aragazul  dupa porcareala  facuta de  cele doua gogonate negre .   Doar e reteta  *hunkar begendi*             http://www.youtube.com/watch?v=rosT62twdiU

Ca sa ma- impac cu  autorul , pe  care tare l-am iubit , am  zis sa ies din  zona turkaletilor cu o tarta  de vara, de fructe , de  pachet , de usor, de mancat , de amestecat , de jello ,de vanilla. Am gasit in  dulap blatul  gata  copt , tot in dulap , jello  pe   care doar l-am  amestecat  la rece cu laptele , 500 ml, si gata tarta . Am decis s-o decorez  cu felii de prune ( acestea se  ratacisera prin cosul cu fructe si legume )

Asa  mi-a ramas timp sa-l caut pe Radu Tudoran  , pe  Piere  Vaillant si sa  calatoresc  iar cu… “Speranta ” 🙂