Cum vara se intinde levantin ca un serbet de rose , ne orientam spre feluri de mancaruri usoare , racoroase , dar si blestemate la urma din pricina porcareli lasata pe aragaz . Dupa ce coci doua vinete gogonete , cojite , le pui la scurs si- doar gandindu-ma la salata ce urmeaza s-o toc, s-o frec cu ulei si s-o inmiresmezi cu ceapa din belsug , imi trece cheful de ea . Dar ma strafulgera prin minte , desigur , reteta Luminitei cu gust ottoman care , bucura nu doar sultanii *hunkar begendi* ci si pe cei plictisiti de ulei si ceapa .
Cele plicticoase le-am inlocuit cu : 50 gr unt + 50 gr faina , topite usor si stinse cu 450 gr lapte , fierte discret pana la consistenta de ciulama . Vinetele scurse si tocate , or mixate ,or zdrobite ( cum va place ) le-am amestecat cu ce am zis mai sus si mi-a dat : 
iar in timp ce presaram ornamentul patrunjel , gandul m-a dus la cu *Toate panzele sus* si carte si film , mai ales la ghiaurul Ismail , Jean Constantin si *siktir*- ul trantit la finalul ciorbei .
Cred ca asa merita si aragazul dupa porcareala facuta de cele doua gogonate negre . Doar e reteta *hunkar begendi* http://www.youtube.com/watch?v=rosT62twdiU
Ca sa ma- impac cu autorul , pe care tare l-am iubit , am zis sa ies din zona turkaletilor cu o tarta de vara, de fructe , de pachet , de usor, de mancat , de amestecat , de jello ,de vanilla. Am gasit in dulap blatul gata copt , tot in dulap , jello pe care doar l-am amestecat la rece cu laptele , 500 ml, si gata tarta . Am decis s-o decorez cu felii de prune ( acestea se ratacisera prin cosul cu fructe si legume )
Asa mi-a ramas timp sa-l caut pe Radu Tudoran , pe Piere Vaillant si sa calatoresc iar cu… “Speranta ” 🙂
windwhisperer
