” Dulce ca mierea e glontul patriei”:)

……….Na, ca m-au convins ! de, fete..ce stim noi… fundite,  fustite si …zaharicale 🙂 Pai spune asa ,draga, atunci e simplu! Cofeturi si zaharicale felurite au tronat din vremea ocupatiei otomane pe malurile Dambovitei si tare-s gustoase, mai ales  cand verile se intind  levantin, ca un serbet de trandafiri sau cand iarna te tine la gura sobei !   Si mai e ceva, chestia asta  are chichita sa, caci dincolo de desfatare, desertul are la romani functie sociala  . La o prajitura si-o cafea s-au cucerit inimi, s-au schimbat testamente, s-au facut legi, s-au pus la cale  casatorii. Pana si in romane sau in piesele de teatru, cele mai interesante lucruri( punctele culminante , adica) se petrec atunci cand se aduc deserturile si caffeaua .   Asociate neintimplator , dulcegaria si cafeaua sunt boli boieresti, incurabile , transmisibile prin gust si care se manifesta prin dependenta fata de savoare.

Dar sa lasam vorbaria, dragilor, ca nu de asta  ne-am intalnit  !!! V-am pregatit (acum in toiul iernii ) >>>  Fondue de fructe>>>>,ceva decadent care  ne  duce  cu gandul …la o plaja   sau… cum sa va spun eu mai bine… ..sau pe un camp de  lupta  !  E ca si cum ai merge pe urmele lui Napoleon si, pe campul de  batalie , iti este adus un platou cu fructe proaspete pe care , cu ajutorul unei tepuse ucigase , il vei sacrifica in  chocolate topita amestecata cu pulbere de nuca . Incepi sa intelegi lipsa de prudenta a imparatului si capitulezi in fata  combinatiei rafinata de foarte dulce si amarui , de fructe reci si chocolate fierbinte cu arome de vanillie .

In timp ce ma gandesc  ce sa tavalesc mai intai in chocolate , o felie de  grapefruit or o capsuna…ma trazneste revelatia . Prin cap , desigur .   Acum inteleg : pofticioasa si geloasa pe zei , cu ambrozia lor cu tot… omul a creat desertul…

Cred ca asta  a fost  intr-o dupa-amiaza  de iarna , cand nu-l mai stapanea foamea , ci altceva trebuia potolit …gustul , dorinta de placere  !

🙂  j.