Copil fiind , intotdeauna am celebrat Ajunul la bunici ; mergeam cu colindul cu verii mei din casa in casa si ne bucuram de traistele noastre pline cu mere, gutui , nuci si colacei ! Ziua de Craciun era mersul de dimineata la biserica si apoi masa cu rudele .
Cand au aparut copiii mei , nu pot sa uit truda si nebunia de a aduna ” ceva ” pentru ai mici { s-au “bagat” masinute chinezesti si ciocolata ( yuuukkk) la victoria …fuga de la servici si imbulzeala la coada sa apuci ” ceva”… ( de asta boicotez azi tot ce e “madeinchina”)}, zarva cu : ” unde vine Mosul anul acesta” , ” cine e Mos” ,” cine face poze” ! Pana la urma , era ceva pentru toti , cu toata truda, cu toate aventurile ” familiei pitpalac ” cand s-a urcat 1/2 in metrou in directie opusa , iar cealalta 1/2 asteptand bodoganind pana la reunire ; ( au patit-o si cu trenul , ca doar nu era sa se limiteze doar la metro !!) Insa momentele cand copiii ii ziceau Mosului poeziile sau ” piesa de teatru ” ( dialog intre frati )cu…imparateee tee teee teee, luminateee teee tee ( ecoul , noi adultii dumirindu-ne mai tarziu ce-i cu reverberatia celui mai mic actor) stergeau toata truda si zbaterea adultilor , punand acele luminite in ochi, ca ale copiilor nerabdatori sa afle ce le-a adus Mosul . Peste ani am fost informati , ca dupa acest ceremonial , copiii faceau sfat ( sase prichindei), si fara prea mare bataie de cap ghiceau cine a fost mos anul acela . De , noi adultii eram preocupati cu ” hai noroc !!!” si nu am aflat sfarsitul ” piesei ” decat tarziu . ” – de ce sa va stricam placerea ?/ erati asa de fericiti ”
Acum… peste ani , cand e o placere sa gasesti daruri pe’ndelete , sa cumperi nimicuri care-ti bucura ochii si sufletul , sa le impachetezi frumos , au disparut agitatia si zarva copiilor . De aceea , in fiecare Ajun ma napadesc din cufarul amintirilor , acele momente pretioase .
De Ajun , in zori, m-am luptat cu cozonacii , sa aduc zarva glasurilor mici, care-si amintesc : “- mammmaaa, vreau la tineeee …..- nu deschideti usa la bucutarie, iese caldura !!!”… am fugit pentru 4 ore la servici iar la intoarcere am mai ” adunat” ultimele bunatati ; cozonacul se ridicase bine , intr-o bucatarie fara usa :)..i-am pus in forme si s-au copt minunat . Colindele divine curgeau molcom din statia 90.8 ; oboseala era o dulce placere sorbita cu o cafea si un glas …”- abia astept sa ma fac mare sa beau cafeaua si sa radem “… in living bradul sclipea peste globurile colorate ….” pisica, bobeste cu mine ” 🙂 masa astepta in tacere , setata pentru sase , doar trei persoane …. … cele doua ” lighioane ” Kido the dog si Sasha the cat , care stiu cand e sarbatoare…. si amintirile care ma ‘nsotesc de fiecare data ! Ne-am bucurat cu prezenta “actorului cel mic” care e Mos , sa nu mai fie nici un dubiu…cine-i anul acesta ! Am mai fost “informati” ce blestematii faceau cand erau singuri in casa….de, copii crescuti cu cheia de gat ! Si timpul a sburat iar .
Dimineata de Craciun ne-am bucurat de telefoanele primite si date ” celor mai iubiti dintre pamanteni ” si ne-am simtit langa ei , cu toata departarea geografica . Ca sa ne ” racorim ” gandurile ‘ , la pranz , am fugit pentru 1/2 de zi la ski . 
Gindurile mi-au fluturat ca pletele de nomad , si au zornait ca salbele tigancilor , pe partia molcoma , care m-a facut sa uit toate departarile . Vremea era superba , copiii bine , ” vecinul” , deschizator de drum..:) ce as mai putea sa-mi doresc ?? Cand am revenit acasa, la usa asteptau frumos , un cos cu flori , de departe , si un pachet de la ” fetita ” care nu intelegea de mult de ce este satena si nu blonda …”- mammmii, de ce nu sunt si eu decoltataaaa?? ” 🙂 Roxy , nici nu sti ce bucurie esti !
Life is good ! Amintirile ma vor insoti mereu in preajma de Craciun . Doar vantul le spulbera , pe partia alba a vietii !
ps. iar azi , alta bucurie a poposit “in my PC ” 🙂 miracolul vietii !!!
windwhisperer
blue cafe 
sarbatorile, prilej de amintiri
Cele bune!
Windy,
incep cu copilita aceasta dulcica,sa va traiasca sa se faca mare sa va aduca bucurii!Sa fie o vreme cand sa o pozezi langa Kido si Sasha si ea sa fie fericita in preajma acestor frumuseti.
M-ai emotionat cu povestile spuse si m-am gandit ca eu,de ce oare nu-mi amintesc de cand era copilul meu mic?Poate fiindca lucram si in Ajun de Craciun si se facea serbare de Pom si abia dupa aceea eram a familiei?Doaaaamne!!
Draga mea,vad cum …compatimim impreuna,avem o soarta asemanatoare,cu copiii dusi departe si bucuria asteptarii o stim numai noi.Sa va fie bine si sa depasiti si Trecerea dintre Ani cu tot atata stoicism 🙂 si..LA MULTI ANI!
Draga Elisa,
bucuria asteptarii pe care o stim doar noi , ne da puteri sa trecem peste toate !
Multumesc pentru gandurile bune !
Sa lasam ” compatimitul ” 🙂 ce la vie ! ca asa-i la vie :):) parsiva , cateodata!!! si sa ne zicem “La multi ani ” cu schimbari in bine si sanatate ! Toate suntem un pic ” Vitoria Lipan ” 🙂 nu doar ” mimosa pudica” 🙂
xxxj.
Flavius :
Cele bune ganduri sboara spre toti oameni buni !!!
Sarbatori fericite !! si un An mai bun decat acesta!
nu stiu de ce, sau stiu dar ma fac ca nu, imi amintesc doar d e sarbatorile petrecute la mamutza, in Moldova. cozonacii ei erau tot asa falosi ca ai tai, uitindu-ma la poza mi s-a parut ca le si simt aroma. era insa doar invidia, se filfiia p’aci pin juru-mi.
si cadoul cu bascuta e de sa-l mînci, nu alta! sa -ti traiasca voioasa si sanatoasa!
Chocolate :
Se pare ca atunci cand ii fac ” pe fuga”, ies grozavi caci , nu mai au timp sa comunice cu ” fabrica de caramizi :)” dar si faina cumparata de la ” amish” cred ca le-a priit . E facuta “in dulcele stil clasic ” ….cred 🙂 sau in cel moldovenesc 🙂
Multumesc pentru vorbele de duh 🙂 si las-o ‘n colo de invidie ; astept tarta de chocolate , sa vezi atunci invidie 🙂
Sa ai bucurii de la copiii tai frumosi si dragi !! cel mai drag cadou !
hehe, n-ar fi motive de invidie: conform traditiei de-aici, facut un trunchi de copac. cu ciocolata, pai da.
conform traditiei mele, am uitat ceva.
sa fac crema de vanilie cu care trebuia amestecat ganache-ul ;;).
neconform asteptarilor ( pentru ca ganache-ul era din ciocolata prea neagra pentru gustul colocatarilor), a doua zi a trebuit totusi sa fac niste ecleruri ca sa am cu ce’ndulci vizitatorii.
nici macar forma cam diforma a trunchiului nu i-a impiedicat sa se ciondaneasca pe ultima surcea, dar au observat-o.
noroc cu concentratia inalta de cacao(caci am prins si eu o scindurica din trunchiul asta), asa n-am alunecat pe panta depresiei dupa atita dovada de lipsa de concentratie.
ce surcele, ce scandurici ??!! 🙂 sa le fie de bine , si sa-si linga degetele din” lipsa de concentratie ” :)…a ta :):)
Parca-l vad … trunchiul !!! yummyyy ( lins pe degete , ma vezi??)…
e normal sa fie diform, cand ai dat cu toporul in el !!or ai folosit joagarul??:)