Noile lighioane

     Gasca e buna  si fripta , dar cu conditia sa fie boboc . Preparata  cu sosuri si mirodenii , poate fi de asemeni foarte buna , cu conditia ca  cel  care o  gateste sa  nu fie  boboc !  In zilele noastre amatorii  apreciaza numai pieptul acestei palmipede , din care moldovenii fac  parjoale , si ficatul , caruia  crescatorii ii provoaca  prin indopare  si  imobilitate o ciroza  hipertrofica . Excelentele rezultate ale acestui sistem  barbar  a  facut celebritatea oraselor Strasbourg  si  Tolouse .

    In antichitate , gasca era unanim  pretuita . Vechii egiptieni o adorau ca divinitate , iar  romanii ii datorau  salvarea Capitoliului , amenintata , nocturnamente si prin surprindere , de  razboinicii Gali . Dar asta nu-i impiedica nicidecum sa ingrase gastele cu smochine coapte ( dupa cum ne  marturiseste Horatiu ) , pentru a obtine o carne mai frageda , cu care sa se desfete la  sardanapalicele lor ospete .

    In evul mediu , friptura de gasca la frigare era atat de  raspandita , incat hangiilor care comercializau aceste fripturi  , li se spuneau ” gascari” ( nu vad alt chip de a traduce cuvantul ” oyer” , de la  ” oie ” gasca .  [ PT ]

                                                                 

         Nimic din toate acestea aici , cu aceste gaste cu  bobocii lor abia aparuti ! Sunt protejate de lege . 🙂 Iar cand trec strada in mersul lor leganat si molcom , invatand bobocii lectia de traversare , toate masinile …stau  !!!

     Foie gras si protap de gasca…la Tolouse or Strasbourg :):)

   j.