Gasca e buna si fripta , dar cu conditia sa fie boboc . Preparata cu sosuri si mirodenii , poate fi de asemeni foarte buna , cu conditia ca cel care o gateste sa nu fie boboc ! In zilele noastre amatorii apreciaza numai pieptul acestei palmipede , din care moldovenii fac parjoale , si ficatul , caruia crescatorii ii provoaca prin indopare si imobilitate o ciroza hipertrofica . Excelentele rezultate ale acestui sistem barbar a facut celebritatea oraselor Strasbourg si Tolouse .
In antichitate , gasca era unanim pretuita . Vechii egiptieni o adorau ca divinitate , iar romanii ii datorau salvarea Capitoliului , amenintata , nocturnamente si prin surprindere , de razboinicii Gali . Dar asta nu-i impiedica nicidecum sa ingrase gastele cu smochine coapte ( dupa cum ne marturiseste Horatiu ) , pentru a obtine o carne mai frageda , cu care sa se desfete la sardanapalicele lor ospete .
In evul mediu , friptura de gasca la frigare era atat de raspandita , incat hangiilor care comercializau aceste fripturi , li se spuneau ” gascari” ( nu vad alt chip de a traduce cuvantul ” oyer” , de la ” oie ” gasca . [ PT ]
Nimic din toate acestea aici , cu aceste gaste cu bobocii lor abia aparuti ! Sunt protejate de lege . 🙂 Iar cand trec strada in mersul lor leganat si molcom , invatand bobocii lectia de traversare , toate masinile …stau !!!
Foie gras si protap de gasca…la Tolouse or Strasbourg :):)
j.
windwhisperer
blue cafe 