… intr-o scurta vacanta la sfarsit de May, nimic nu-i mai frumos decat …o aventura ! So , let’s get dirty….:)
Cu ani in urma am experimentat acest sport in apele repezi ale Dimbovitei in defelieul Rucar !
A fost premiera pentru toti , imortalizata in revista “Romania pitoreasca “.
Fara echipament de rigoare, fara veste de salvare ,fara casca…doar patru “bravi” temerari , o camera Iashika si o sticla de vin de Ivesti , in doua “ambarcatiuni ” .
Totul a pornit ” cool” pana la lansarea la apa cand, dupa primele minute , apa rece de Mai ~ 5 gr. C a navalit in “barca” si nu-ti mai pasa.
Degeaba padelai sa tii firul apei , curentul si forta centrifuga ne purta din perete in perete in motiune de rotire ! Cei doi amici avand o barca ” lunguiata” avansau mai rapid in fata noastra . Barca noastra mai ” ovoidala” continua sa se roteasca purtandu-ne cind cu fata cand cu spatele.
Dar n-a durat mult , caci la un punct i-am ajuns din urma ; ei fiind ‘ancorati” ca un guler in jurul unui bolovan , cu calabalacul tot dus pe apa Dambovitei . In motiunea barci noastre, noi, am fost purtati la mal mai usor si am incercat sa-i recuperam .
Pentru mine totul s-a sfarsit aici. Necazul mare a fost pierderea sticlei de Ivesti… nu aparatul foto, pe care l-am lasat ofranda apei repezi si reci din luna mai .
Si credeti ca ne-am lecuit??? Nuuu. Varsta iti confera ” intelepciune ” si maturitate…asa ca am incercat iar acest ” sport” de data aceasta….cu experienta !
Intre timp am aflat explicatia cuvantului ” kayaky”…care vine de la eschimo ” Kay “…barca si “aky”… numai pentru eschimosii cu licenta .Acum ,insa, aveam un ghid care ne-a explicat cum sa padelam , aveam o costumatie de ” spiderman”, veste de salvare si helmet pe care in nerabdarea mea l-am pus cu dosu’n fata , spre amuzamentul celorlalti .
Cel mai acut mi-a ramas in minte explicatia ghidului “ce sa faci daca te rastorni”
Cred ca din acest motiv am pus helmet ul invers ! Si cel mai important ..” Nu intra in panica ” .
Dupa aceasta instructie , am intrat in apa si am inceput sa punem in aplicatie indemanarea “paddling” care m-a dus cu gandul cu multi ani in urma in defileul Rucarului .
Orice faceam , dreapta or stanga , kayakul a ales calea lui, fara niciun efect din partea mea. LA VALEEEE !!!
In cateva minute am ajuns la prima ” saritoare” oficial numita ” gradul III” , nu intotdeauna fatala .
Si temerara de mine a facut ce face oricine cu experienta din trecut . Am inchis ochii . Sa nu ma vada raul si nici eu sa nu vad cum my hubby isi incearca vesta de salvare in apele Potomacului.
Noroc cu ghidul care , l-a recuperat imediat . Nu din alte motive , dar nu avea chef si timp sa-l fugareasca pana la Atlantic .
Dupa acea ” saritoare” apa era calma , si eu la fel , caci asteptam pe mal sa ne reunim familia !
Am concluzionat ca apele sunt la fel de reci in May si repezi si ude in toata lumea !
Kayaking e un fun sport , pe care-l recomand tuturor aventurierilor care au o asigurare medicala foarte buna .
Poate o sa va vad vreodata pe ape repezi , in ideea ca o sa tin ochii deschisi !!! 🙂
ps : Credeti ca ” aventurile” se transmit generatiilor viitoare??? !!??
J.
windwhisperer
blue cafe 
minunat 🙂
🙂 si nu numai !
thx, Oana 🙂
Incearca sa treci si pe la noi 😉 … http://www.extreme-zone-adventure.ro … si nu doar pe site … ci si in Bihor 😛
@ dev ,
multumesc ! cu mare placere 🙂
Frumoase locuri !
thx ,j
Daca cumva te intereseaza ceva placut cand dai si pe la noi … doar suna sau trimite un e-mail 😛
E o zona frumoasa …
Ok, in prima poza tu-i tragi la mal pe pritenii din poza a doua. Dar in ultima unde esti? Ma trec fiori la gandul ca esti unul dintre parintii aia trazniti care-si arunca prin cascade copii. 😆 Way to go, windy!
:):) Pin, uite cum a fost :
pic #1…in barca eu & hubby ;.Cei care se caznesc din rasputeri( cu spatele la cam) sa ne aduca langa ei sunt amicii care s-au incolacit cu kayakul de boulder ! Ei n-au pic…ca yashica era la ei….si dusa a fost . Iar picx care totusi ne-au imortalizat , au fost facute de alti ” atleti” ce fugeau pe rimul cheiilor, pe sus.
#2… In picioare printre ” ragalii” eu &hubby.
Secventa picx e inversa , iar “lovestory ul” e mult mai lung… v-as fi plictisit:)asa ca am ‘ajustat-o ; Dupa ce kayakul amicilor s-a facut guler…ei de fapt s-au recuperat singuri . Noi cu “ovoida” am ajuns catarati pe niste bolovani in mijlocul raului( pic stand up) si eu de acolo nu mai doream sa plec..asa de mult imi placea:) Singura modalitate sa fiu clintita de acolo a fost : ” sa fim ancorati cu o franghie si trasi la mal”:)
#pic 3… copiii cu mine in kayacul amicilor,, ( a fost recuperat la tabara din Rucar), dar nu in chei…ci unde apa era calma.
Nebuni am fost …dar instinctul de conservare functiona !!
Niciodata n-o sa uit cat de puternic e curentul apei. Cand doar privesti , pare nimc …..
HUGE MISTACHE.
🙂 j.
De-acum sunt lamurita bustean. Numai bun sa o ia si el la vale pe rau. 🙂
OMG… what an adventure
🙂 pin ?? sa ma uit in pond?? dupa “bustean” ??:)
si-l pozez:)
j.
KayAky?! :))
Aky :):) eschimoaso !!! te vad 🙂
hai sa ne salutam in stilul lor !!:)
xoxj
Doamne, eu nu m-as urca in nici o barca, nici macar pe ape linistite, daramite pe rauri involburate! Stiu pe cineva care si-a pierdut sotul intr-o astfel de apa rece si involburata din Germania, a murit de hipotermie. Iubea aventura si a ajuns, din pacate, in alta parte! Acuma ce sa zic, in mod clar sunt amintiri extraordinare, ma bucur pentru voi, si mai ales ca ati scapat teferi!!
O toamna minunata va doresc!
Cosanzeana 🙂 THX…… asa ne-am ..calit 🙂 fii linistita, nu s-a lipit de copii. Doar noi am fost niste parinti ….neBUNI 🙂
ps. Nu regretam nimic, (doar sticla aia de vin 🙂